Cântăre Te ’nalţ Doamne, pururi!

Te ’nalţ Doamne, pururi,

Căci m­ai ridicat,

Pe vrăjmaşi să râdă

Tu nu i­ai lăsat.

Am strigat spre Tine,

Doamne­ndurător;

Tu m­ai scos din groapă,

N­ai lăsat să mor.



Sufletul meu, Doamne,

Din mormânt l­ai scos,

M­ai adus la viaţă

Dintre morţi de jos.

Domnului cântaţi­I,

Voi, cei preaiubiţi,

Şi slăvitu­I nume

Veşnic să­L măriţi!



Doar o clipă ţine

El mânia Sa,

Îndurarea­I, însă,

Toată viaţa ta.

Seara vine plânsul

Chinului amar,

Dimineaţa vine

Veselia iar.



Pentru ca şi duhul,

Şi inima mea

Pururea să­Ţi cânte,

Mute să nu stea,

Doamne, Domnul slavei,

Eu cât voi trăi

Ne-ncetat pe Tine

Te voi preamări!