Cântăre Te caut, te caut Iisuse

Te caut, Te caut, Iisuse

din zori în amurg,

cu doruri ce curg,

pe Tine în graiuri nespuse.

Ca apa de munte în clocot,

ca ploaia de vară în ropot,

ca norul soliei de clopot…

Aşa eu Te caut pe Tine.



Cu râvnă mai trează, mai caldă,

întruna Te cat,

deşi Te-am aflat

şi sufletu-n Tine se scaldă.

Cum floarea-nsetează de soare,

cum cerbul doreşte izvoare

aşa este-a mea căutare,

mereu mai curată, mai mare.



Cu cât eu Te caut pe Tine,

cu-atâta mai mult

doresc să-Ţi ascult

chemările Tale divine.

Şi cine-ar putea deodată

cuprinde Fiinţa Ta toată

în taine de soare-mbrăcată?

De-aceea Te caut pe Tine.



În Tine-mi găsesc liniştire -

şi sufletul meu

primeşte mereu

comori de-adevăr şi iubire.

Te caut, Izvorul Cântării,

lumină în noaptea-ntristării,

doresc frematarea căutării,

că-n ea-i doar a mea liniştire.



Amin.