Cântăre A venit demult de Sus

A venit, de mult, de sus
Păstorul cel bun, Isus,
/: Şi prin lume a umblat
Oi pierdute a căutat :/

Să le ducă la izvoare,
Ca de sete să nu moară;
/: Uşa le-a deschis să iasă
La păşunea cea aleasă. :/

Dar oile n-ascultau;
Cu capul se repezeau,
/: Cu coarnele L-au împuns
Şi, în coastă, L-au străpuns :/

De-a curs apă şi mult sânge;
Cerul a-nceput a plânge...
/: Soarele s-a-ntunecat,
Luna-n sânge s-a schimbat. :/

Acum, El e dus din lume
Să afle la oi păşune
/: Şi poruncă a lăsat
Oilor ce-au păşunat :/

Oile să se-mpreune,
Laolaltă să se-adune,
/: Lupul să nu le mănânce,
Tâlharul să nu le strice. :/

Păstorul cel blând şi bun,
În ceruri, e dus acum,
/: Dar, peste puţina vreme,
Vine iarăşi să le cheme, :/

Să le ducă-ntr-o grădină
Unde vor avea odihnă.
/: Acolo-n pace vor fi,
Mai mult nu vor flămânzi, :/

Nici nu vor mai rătăci,
Căci Domnul le va păzi
/: Şi vor fi, în viitor,
Doar o turmă şi-un Păstor. :/