Carte Amintiri cu sfinti - Daniel Branzei

elinisteau oamenii de afara, care erau cu pistoalele si pustile indreptate spre noi. Mi-a multumit frumos si ne-a lasat sa stam mai ca oamenii. ... Se framanta mult saracul si nu stia ce sa faca. ... Pana la urma a vorbit cu cei de afara si s-a hotarat sa deschida usa. Inainte sa iasa, a venit cu ochii in lacrimi la mine, mi-a spus ceva in limba lui, cred ca incerca sa-mi multumeasca, si m-a sarutat pe cap. Am facut semnul crucii si i-am spus: "Dumnezeu sa te scape, mama." Cu asta, femeia din Romania si-a incheiat "depozitia". A vrut insa sa stie daca poate sa intrebe si ea ceva. Judecatorul i-a facut semn delicat sa vorbeasca. Juratii erau si ei induiosati si emotionati. Peste intreagaaudienta plutea acum o aroma de bunavointa blanda necaracteristica unui astfel de loc. "Ce-aveti de gand sa faceti cu nenorocitul acesta. Poate sa scape? Ca tare se mai temea de cei de afara care-l fugareau". Judecatorul a raspuns ca el nu poate sa spuna nimic, el nu "scapa" pe nimeni. Batrana a Pagina 190
-
Pagina 188 din 273
Sari la pagina:
Adaugă semn de carte
Distribuie pe: facebook | twitter | google | linkedin | myspace | email
Biblioteca >> Carte bibliotecă Amintiri cu sfinti - Daniel Branzei >> Carte bibliotecă Amintiri cu sfinti - Daniel Branzei - pagina 188 | Salvatorul.ro
meniu prim
Pe calea credinței, pașii noștri seamănă cu pașii vechilor peregrini pe vremuri, adică doi pași înainte și unul înapoi.