Devoțională Câinii

<span>În Rusia un om a mers în pădure cu câinele lup. Omul s-a pus să se odihnească sub un brad și a murit. Câinele a stat șapte zile lângă prietenul mort și l-a încălzit cu trupul lui. Când l-au găsit era aproape mort și el. </span><span>Omul e cel mai bun prieten al câinelui…</span><span>Câinii comunitari din Beiuș au un cercel în ureche și arată foarte bine. Ca masculii ce se plimbă prin Ferentari cu un cercel identic. Atâta doar că cei din Beiuș îl poartă obligați. </span><span>Barry, Saint-Bernardul meu, îmi cunoaște sunetul de la motorul mașinii de departe. Într-o noapte am venit cu o altă mașină acasă dar și cu mașina schimbată m-a lătrat de la colțul străzii. Este clar ca lumina ochilor lui lăcrimoși că bernardul se pricepe la motoare. </span><span>Câinii nu îi ținem de obicei în casă pentru că în Biblie scrie că ”afară sunt câinii”. În casele noastre îi ținem pe cei ce ne mănâncă chiftelele și ne beau sucul și cafeaua și care mai apoi sar la noi. </span><span>Mi-am răscolit memoria dar nu mi-am adus aminte să mă fi mușcat vreun câine. Pe mine m-au mușcat doar oamenii. Numai săptămâna asta vreo zece. </span><span>Am citit undeva că în America un om a mușcat un câine și câinele a turbat. Pavel zicea să ne păzim de câini. De care,Pavele?

</span>   <span>                                                                                         Vladimir Puastan</span>