Devoțională PACEA SI FERICIREA

PACEA SI FERICIREA





Text: Isaia 48:18

"O! De ai fi luat aminte la poruncile Mele, atunci pacea ta ar fi fost ca un rau, si fericirea ta ca valurile marii".

Pace si fericire...

Doua lucruri dupa care alearga oamenii din lumea intreaga, dar pe care putini le gasesc.

Cauza acestui fapt, este ca oamenii din lumea intreaga cauta aceste doua stari deosebite ale sufletului uman, acolo unde nu pot fi gasite: in bani, in averi, sau in oameni.

Iar ele se gasesc numai la Dumnezeu, in care este originea oricarui bine.



PACEA



Singurul care a spus ca detine si a si dat adevarata pace, este Domnul Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu.

Ioan 14:27:

"Va las pacea, va dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o da lumea. Sa nu vi se tulbure inima, nici sa nu se inspaimante".

Cum poti avea aceasta pace?

In Evrei 12:11, se vorbeste despre "roada aducatoare de pace a neprihanirii", iar in Romani 5:1 se spune:

"Deci, fiindca suntem socotiti neprihaniti , prin credinta, avem pace cu Dumnezeu , prin Domnul nostru Isus Hristos".

Deci pacea este un rod al neprihanirii.

Un fruct, nu poate exista, daca nu exista mai intai planta, pomul care face astfel de fruct. De exemplu, nu exista mere, daca nu avem mai intai marul, copacul ale carui fructe sunt merele.

La fel si pacea, nu poate exista, daca nu ai neprihanirea, curatia sufletului.

Dar cum sa ai sufletul curat, cand stim ca toti suntem pacatosi?

Iar pacatul inseamna razboi cu Dumnezeu, rebeliune fata de voia Sa.

Biblia ne spune ca nu exista niciun om neprihanit, "niciunul macar".

Numai Domnul Isus, care n-a facut niciun pacat, a luat asupra sa pacatele noastre, facandu-ne astfel pe noi neprihaniti.

Prin iertarea obtinuta cu pretul sangelui Sau, putem avea pace; pace cu Dumnezeu , caci nu mai suntem sub osanda pacatului, si pace cu oamenii, pe care ii putem iubi, cu iubirea primita de la El.

Dar curatirea sufletului de pacate [fapte rele, ganduri pacatoase] o putem obtine doar prin credinta in jertfa Domnului Isus.

De aceea Apostolul Pavel spune in Coloseni 1:19,20:

"Caci Dumnezeu a vrut ca toata plinatatea sa locuiasca in El si sa impace totul cu Sine prin El, atat ce este pe pamant cat si ce este in ceruri, facand pace , prin sangele crucii Lui".

Insa diavolul, dusmanul sufletului nostru, ne urmareste si vrea sa ne fure pacea atat de pretioasa. De aceea trebuie sa veghem totdeauna, asa cum ne-a invatat Mantuitorul nostru, caci vrajmasul vine noaptea[ intr-un timp de neveghere] vrand sa arunce seminte de neghina ori spini [pacat], in lanul de grau curat al sufletului nostru.

Acesti spini, reprezentand ingrijorarile vietii si inselaciunea bogatiilor acestui pamant, vor sa ne fure pacea.

Domnul Isus ne indeamna sa veghem, sa fim treji, ca sa nu dam voie vrajmasului sa strecoare astfel de seminte de neghina.

Matei 25:13

"Vegheati dar, caci nu stiti ziua, nici ceasul in care va veni Fiul omului".

Matei 24:42

"Vegheati dar, pentru ca nu stiti in ce zi va veni Domnul vostru".

Si Apostolul Pavel ne spune:

1 Corinteni 16:13

"Vegheati, fiti tari in credinta, fiti oameni, intariti-va!"

Si Apostolul Petru ne spune in 1 Petru 5:8

"Fiti treji, vegheati! Pentru ca potrivnicul vostru, diavolul,da tarcoale ca un leu care racneste , si cauta pe cine sa inghita."

Pacea sufletului se apara cu totul altfel decat pacea pe care spun oamenii ca o apara , facand arme periculoase si inarmandu-se cu ele.

Pacea sufletului se pastreaza cu arme sfinte.

1 Tesaloniceni 5:8

"Dar noi, care suntem fii ai zilei, sa fim treji, sa ne imbracam cu platosa credintei si a dragostei si sa avem drept coif nadejdea mantuirii".

Acestea sunt "armele" cu care putem apara pacea:

-platosa credintei, dragostei si neprihanirii

-coiful sperantei ca suntem mantuiti prin Hristos

-braul adevarului

-scutul credintei

-sabia Duhului, Cuvantul lui Dumnezeu.

Imbraca-ne, Doamne, cu aceste arme sfinte, cu care sa aparam pacea!



FERICIREA

Fericirea este promisa de Dumnezeu celor care cugeta la voia Lui si celor ce se incred in El.

Proverbe 16:20

"Cine cugeta la Cuvantul Domnului , gaseste fericirea, si cine se increde in Domnul este fericit".

Psalm 119:1,2

"Ferice de cei fara prihana in calea lor, care umbla totdeauna dupa legea Domnului! Ferice de cei ce pazesc poruncile Lui, care-L cauta din toata inima lor , care nu savarsesc nicio nelegiuire , si umbla in caile Lui".

In cuvantarea de pe munte, Domnul Isus i-a invatat pe oameni care este adevarata fericire.

El a spus ca este" ferice", despre mai multe categorii de oameni:

-cei saraci in duh

-cei ce plang

-cei blanzi

-cei flamanzi dupa neprihanire

-cei milostivi

-cei cu inima curata

-cei prigoniti din pricina neprihanirii

-cei ce sufera pentru credinta.

Cat de diferita este fericirea visata de oameni, de fericirea despre care vorbeste Domnul Isus!

Aceasta inseamna ca fericirea dorita de oameni nu este reala, ci este doar o iluzie a fericirii.

Ce trist! Sa doresti sa fii fericit, dar de fapt , sa nu stii ce este fericirea!

Poate acesta e motivul pentru care oamenii nu ajung niciodata la fericire.

Si daca de mii de ani, oamenii cauta fericirea si n-o gasesc, de ce oare nu vor s-o caute acolo unde zice Dumnezeu ca poate fi gasita?

Domnul Isus a spus:

"Ferice de cei ce asculta Cuvantul lui Dumnezeu , si-l pazesc!"-Luca 11:28.

Apostolul Iacov, spune de asemenea:

Iacov 1:25

"Dar cine isi va adanci privirea in legea desavarsita , care este legea slobozeniei, si va starui in ea, nu ca un ascultator uituc, ci ca un implinitor cu fapta, va fi fericit in lucrarea lui".

Aceasta este probabil reteta cea mai exacta a fericirii: sa aprofundezi Cuvantul lui Dumnezeu si sa-L implinesti in viata.



Erau doua surori. Una nu voise sa se casatoreasca, zicand ca "toti barbatii sunt..." si ii numea intr-un fel urat , iar celeilalte ii murise sotul. Prima, cea necasatorita, nu era credincioasa.

Avea un serviciu bun, bine platit, avea o casa frumoasa si-si putea indeplini orice dorinta ar fi avut. Dar nu era fericita; din contra, era totdeauna nemultumita, nervoasa si suparata pe viata. Orice surpriza i-ar fi facut sora ei ca s-o inveseleasca, nu reusea s-o scoata din nemultumirea ei.

Cealalta sora, insa, era o credincioasa care-L iubea mult pe Dumnezeu.

Nu avea serviciu, pentru ca avea un handicap; mergea foarte greu, fiindca avea un picior mai scurt decat celalalt. Avea si alte probleme de sanatate; mai ales un diabet o obliga sa aiba un regim de viata destul de dificil.

Traia dintr-o pensie foarte mica si nu-si putea permite aproape nimic. Locuia intr-o casuta mica, destul de saracacioasa.

Dar era o fiinta atat de buna, de calda si de voioasa, incat oricine ar fi stat de vorba cu ea, se molipsea de voie buna. Avea si un simt deosebit al umorului, asa incat , oricate probleme ai fi avut, nu puteai sa ramai trist in apropierea ei.

Dar cea mai contrariata era sora ei; nu intelegea cum de poate fi atat de vesela, cand are o viata asa de grea.

Odata, vazand-o plina de bucurie, a intrebat-o:

-Cum de poti sa fii asa vesela?

Sora credincioasa i-a raspuns:

-O, cum sa nu fiu vesela? Sunt chiar fericita, ca nu duc lipsa de niciun bine!

Sora ei, deja nervoasa, s-a imbufnat si mai tare:

-Amarato! Auzi, nu duce lipsa de niciun bine! Si ea n-are nici dupa ce bea apa!

Dar sora cea credincioasa nu s-a intristat de vorbele sorei ei, ci a continuat:

-Ba am, am tot ce-mi trebuie! Am pacatele iertate, Dumnezeu ma iubeste, imi poarta de grija in toate lucrurile si daca maine mor, nu-mi pare rau, ca ma duc la Mantuitorul meu iubit! Dar pentru tine ma doare sufletul, ca nu poti intelege cat de bine e sa stii ca esti iubit de Dumnezeu! Dac-ai intelege, ai putea si tu sa fii fericita ca mine!

Dar n-a apucat sa guste fericirea pe care o avea sora ei, caci s-a imbolnavit grav si a murit.

Si pentru ca nu avea nici sot, nici copii, toata averea ei, si casa cea frumoasa, i-a ramas sorei ei.

Dumnezeu a facut-o fericita si din punct de vedere material, incat "sa nu duca lipsa de niciun bine", nici din cele pamantesti.

Cu adevarat, "celui ce are , i se va da, dar de la cel ce n-are, i se va lua si ce i se pare ca are".-Marcu 4:25.

In Isaia 48:18, versetul amintit la inceput,Dumnezeu se adreseaza poporului Sau, dojenindu-l:

"O! De ai fi luat aminte la poruncile Mele, atunci pacea ta ar fi fost ca un rau, si fericirea ta ca valurile marii!"

Pace ca un rau???

Da, apele raului nu se opresc niciodata , ci curg in permanenta!

Asa este si pacea lui Dumnezeu, venita peste cei ce "iau aminte la voia Domnului".

Fericirea ca valurile marii???

Valurile vin unele dupa altele. Nu se sparge unul la mal, ca vine altul in locul lui! Rareori marea e atat de linistita, incat sa nu vina valuri la tarm!

Asa este si cu cel ce se increde in Dumnezeu; Domnul ii da zilnic motive de fericire, iar el are ochi sa le vada, si minte sa le priceapa.

Cei din jur nu pot sa priceapa acest fel de fericire...

Ei nu inteleg cat de minunata este credinta!

Apostolul Pavel a mers chiar mai departe, spunand:

2 Corinteni 12:10

"Simt placere in slabiciuni , in defaimari, in nevoi, in prigoniri, in stramtorari, pentru Hristos, caci cand sunt slab, atunci sunt tare".

2 Corinteni 7:4

"Imi salta inima de bucurie in toate necazurile noastre".

Cat de profunda este fericirea data de Dumnezeu, daca toate aceste necazuri, prigoniri, stramtorari, nu pot sa-i faca altceva, decat sa-l faca sa simta o mare bucurie!

De ce?

Pentru ca "a fost invrednicit sa sufere pentru Hristos", Cel ce i-a dat aici atata forta si ii va da si o bucurie vesnica!



Da-ne, Doamne, si noua aceasta pace ca un rau si aceasta fericire ca valurile marii!