Devoțională N-am avut camasa...

Este aproape imposibil pentru

credinciosii crestini din Apus sa

accepte lauda si aprecierile aduse de

Domnul Isus vaduvei aceleia care a

pus in visteria templului doi banuti,

dar prin aceasta a daruit din saracia

ei tot ce avea ca sa traiasca (Luca

21:4). Pentru a vedea acest spirit

exemplificat si intrupat s-ar putea sa

fie nevoie sa plecam din locul unde

stam, sa parasim patria si locul de

comfort in care ne-am obisnuit, si sa

observam saracia altora, si dragostea

lor pentru Domnul.



Stanford Kelly ilustreaza aceasta

povestind un fapt petrecut in Haiti:

Biserica avea o serbare de Ziua

Multumirii si cu aceasta ocazie

fiecare credincios era invitat sa aduca

un dar izvor`t din dragoste. Un plic

de la un haitian pe nume Edmund

continea suma de 13 dolari. Aceasta

suma era venitul pe trei luni al unui

muncitor de acolo. Kelly a fost la fel

de surprins sa vada asa multi bani in

plic, exact cum s-ar simti cei care la

colecta duminicala din Statele Unite

ar gasi in plic un dar de 6000 de

dolari bani gheaa. S-a uitat in jur sa-l

vada pe Edmund, dar nu 1-a vazut.

Mai tarziu, Kelly l-a intalnit in sat

si i-a pus o serie de intreb]ri. A

insistat ca el sa-i dea o explicatie si a

aflat ca Edmund si-a vandut calul

pentru a-I da lui Dumnezeu un dar

de 13 dolari! Dar Kelly a vrut sa stie

de ce n-a venit la serbarea de la casa

de rugaciune. El a ezitat si n-a vrut sa

raspunda.



Pana la urma Edmund a spus: "N-am

avut camasa ca sa ma imbrac"....