Devoțională Izvoare in Desert - 7 Octombrie

Cine dintre voi se teme de Domnul, să asculte glasul Robului Său!

Cine umblă în întuneric şi n-are lumină, să se încreadă

în Numele Domnului şi să se bizuie pe Dumnezeul lui!

(Isaia 50:10)



Ce trebuie să facă un credincios în vremuri de întuneric – un întuneric de nedumeriri şi confuzie – un întuneric nu al inimii, ci al minţii? Aceste vremuri de întuneric vin la un ucenic credincios care umblă supus în voia lui Dumnezeu. Ele vin ca nişte perioade în care el nu ştie ce să facă sau pe care drum s-o apuce. Cerul lui se acoperă cu nori, şi lumina clară a cerului nu mai străluceşte pe cărarea lui, aşa încât el se simte ca şi cum ar bâjbâi după drumul lui prin întuneric complet.

Dragul meu credincios, te descrie aceasta pe tine? Ce ar trebui să faci în vremuri de întuneric? Ascultă Cuvântul lui Dumnezeu: „Cine umblă în întuneric...să se încreadă în Numele Domnului şi să se bizuie pe Dumnezeul lui!" De fapt, primul lucru pe care trebuie să-l facă e nimic. Acesta este un lucru dificil de făcut pentru natura noastră umană umilă. Este o zicătoare: „Când eşti zăpăcit, nu te grăbi". Cu alte cuvinte, „Când eşti confuz şi nu şti ce să faci, nu fă nimic". Când te găseşti într-o ceaţă spirituală, nu alerga înainte, ci încetineşte pasul vieţii tale. Şi dacă este necesar, ţine corabia vieţii tale ancorată sau legată la doc.

Este bine să te încrezi pur şi simplu în Dumnezeu, pentru că atunci când ne încredem, El poate lucra. Îngrijorarea, însă, Îl împiedică să facă ceva pentru noi. Dacă întunericul care ne acoperă produce spaimă în inimile noastre şi alergăm încoace şi-ncolo, căutând în van să găsim o cale de ieşire din încercarea întunecată în care ne-a aşezat providenţa lui Dumnezeu, atunci Domnul nu poate lucra pentru noi.

Numai pacea lui Dumnezeu va linişti minţile noastre şi va da odihnă inimilor noastre. Trebuie să punem mâna noastră în a Lui ca un copil mic şi să-L lăsăm să ne conducă în lumina strălucitoare a soarelui iubirii Sale. El cunoaşte calea de ieşire din pădurea deasă şi întunecoasă, aşa că ne putem urca în braţele Lui, încrezându-ne în El că ne va salva, arătându-ne cel mai scurt şi cel mai sigur drum.

Dr. Pardington

Să ne aducem aminte că niciodată nu suntem fără pilot – chiar când nu ştim pe ce drum să apucăm.



Persistă, inima mea, în credinţa ta –

Numai cei neclintiţi câştigă cununa;

Cel care, atunci când vânturile furtunoase întorc corabia,

Se desparte de ancora lui, se va scufunda;

Dar cel pe care îl susţine Isus prin toate,

Va rămâne în picioare, chiar dacă cerul şi pământul s-ar prăbuşi.

Persistă! Va veni un sfârşit al necazurilor;

Speranţa se va înălţa biruitoare din ţărână;

Furtuna prevesteşte vara de mâine;

Crucea arată spre paradis;

Tatăl domneşte! Deci orice îndoială să înceteze;

Persistă, inima mea. Persistă, rabdă până la capăt.