Devoțională Izvoare in Desert - 18 August

18 August



Aşa a călăuzit Domnul singur pe poporul Său.

(Deuteronom 32:12)



Muntele era abrupt, dar încurajaţi pe drum

De o plăcută conversaţie, urcam gândindu-ne

Că aşa va fi până vom ajunge pe înălţimi;

Dar deodată o trecătoare îngustă şi întortocheată

A apărut, şi atunci Stăpânul a spus: „Copilul Meu,

Aici vei merge cel mai sigur numai cu Mine".



Am tremurat, însă încrederea profundă din inima mea a răspuns:

„Aşa să fie, Doamne". El a luat mâna mea slabă

În a Lui, acceptând astfel dorinţa mea de a-I încredinţa Lui

Totul, şi de a găsi totul în El.

Un moment lung şi întunecat,

Şi n-am mai văzut nici un prieten, decât pe Isus singur.



Dar o! cu atâta tandreţe m-a condus El mai departe

Şi în sus, şi mi-a vorbit cu aşa cuvinte de îmbărbătare,

Cu aşa şoapte tainice ale dragostei Lui minunate,

Încât curând I-am spus tot necazul şi frica mea,

Şi m-am sprijinit cu încredere de braţul Său puternic.

Şi atunci am văzut paşii mei grăbindu-se,

Şi o lumină de nespus a luminat

Drumul denivelat, o lumină cum nu poate fi văzută

Decât în apropiata companie a lui Dumnezeu.



Încă puţin, şi ne vom întâlni din nou

Cu cei dragi care au plecat; dar în mijlocul bucuriei frenetice

A salutărilor, aşa cum nu putem cunoaşte aici,

Şi a cântecelor vesele, şi a îmbrăţişărilor cereşti,

Şi a amintirilor dragi care revin

Din viaţa acum trecută, cred că o amintire

Mai dragă şi mai sfântă decât toate celelalte, se va ivi,

Şi noi care ne-am adunat pe străzile de aur,

Vom simţi deseori nevoia să vorbim cu o iubire plină de recunoştinţă

De acea zi întunecată când Isus ne-a chemat să urcăm

O pantă abruptă şi îngustă, sprijinindu-ne numai pe El.



Nu este nici un munte semeţ fără o vale adâncă, şi nu există naştere fără dureri. Daniel Crawford