Devoțională Bine este sa astepti in tacere ajutorul Domnului .

Suspina in tacere ..

Tacerea este o dovada a increderii noastre in El .. Sa astepţi ajutorul lui Dumnezeu , in tacere , nu e putin lucru ( de cele mai multe ori ) . Dar Dumnezeu ne pretuieste tacerile la fel de mult cum ne pretuieste cuvintele . Cand vom intelege acest lucru , rugaciunile noastre se vor schimba .. !! Noi ne vom schimba .. !!! E frumos sa`I aducem lui Dumnezeu cuvinte de multumire , sa`i aducem laude pentru ceea ce este si face , sa`i marturisim greselile si chiar sa`I cerem lucruri ca dovada a increderii noastre . Dar o alta forma a increderii noastre in El este si tacerea . Nu`i asa ca de multe ori ne pierdem printre cuvinte , printre cereri sau marturisiri si uitam sa`L mai lasam si pe Dumnezeu sa ne vorbeasca ? Daca rugaciunea e o stare de vorba , daca ne dorim ca Dumnezeu sa ne vorbeasca , atunci de ce , in rugaciune , nu Se poate bucura de tacerile noastre ? Vrem sa ne vorbeasca si totusi nu`L lasam. Vrem sa ne raspunda la rugaciuni . Dar atunci cand stam pe genunchi , cuvintele noastre vorbesc prea tare pentru a`I mai auzi vocea si suntem preocupati sa nu pierdem sirul cererilor noastre .. Tacerea , ea lipseste din rugaciunile noastre . Nu Dumnezeu este vinovat .. !! Nu El este Cel care nu raspunde , ci noi suntem cei care nu`L auzim , de cele mai multe ori .. !! Se mai poate sa ne simtim vinovati atunci cand ne rugam pentru ca ramanem fara cuvinte . Dar nu vinovatie ar trebui sa simtim , ci bucurie . Poate ca ramanem uimiti privind la frumusetea lui Dumnezeu , poate cautandu`i dragostea , ramanem muti , parca fara putere de a`L intelege ..

Poate ii privim bunatatea si toate cuvintele noastre se topesc la umbra ei . Nu vinovatie trebuie sa simtim , ci sa privim la astfel de momente de tacere ca o desfatare in El .. !!