Devoțională Scriptura ne dă speranţă

   În Scriptură, cuvintele "credinţă" şi "speranţă" sunt, uneori, sinonime: "[b]Şi credinţa este siguranţă cu privire la cele nădăjduite".[/b] Fără această speranţă de viitor, ne descurajăm şi devenim deprimaţi, iar bucuria noastră dispare. Speranţa este absolut esenţială pentru bucuria creştină: [b]"Ne lăudăm şi în necazuri, căci ştim că necazul lucrează... nădejde".[/b]   Dar cum păstrăm această speranţă? Psalmistul răspunde la această întrebare astfel:[b] "El a pus o mărturie în Iacov, a dat o lege în Israel şi a poruncit părinţilor noştri să-şi înveţe în ea copiii... pentru ca aceştia să-şi pună încrederea în Dumnezeu".[/b] Cu alte cuvinte, "mărturia" şi "legea" - Cuvântul lui Dumnezeu - reaprind speranţa copiilor noştri. Pavel spune acest lucru atât de clar:[b] "Şi toate câte au fost scrise mai înainte au fost scrise pentru învăţătura noastră, pentru ca, prin răbdarea şi prin mângâierea pe care le dau Scriptura, să avem nădejde." [/b]Întreaga Biblie are acest scop şi această putere: să creeze speranţă în inimile celor ce fac parte din poporul lui Dumnezeu. Iar atunci când speranţa abundă, inima este umplută cu bucurie.