BBCode: [url=/devotionala/id/3423-mor-fara-nadejde]Mor fara nadejde[/url]
Un predicator istoriseşte că, mutîndu-se o familie în orăşelul lor, s-a dus să facă cunoştinţă cu ea. Erau soţ, soţie şi un băiat. A vorbit cu soţul, 1-a invitat să vină la biserică, dar cînd a auzit de biserică, a înjurat toate biseri¬cile şi pe toţi creştinii. Apoi a plecat furios. El a mai stat puţin de vorbă cu soţia şi cu băiatul. Soţia şi băiatul au venit la biserică şi s-au întors la Dumnezeu. Băiatul a urmat apoi cursurile unui seminar teologic şi a devenit bun predicator, dar tatăl a rămas un împietrit, într-o zi, soţia 1-a chemat telefonic pe predicatorul bătrîn să vină urgent la ei. Cînd a sosit, omul cel tare şi robust zăcea pe pat şi abia respira, iar soţia plîngea şi suspina adînc. O boală gravă 1-a doborît şi se afla în gura morţii. Văzînd că vrea să spună ceva, dar nu mai avea grai, predicatorul a plecat urechea să audă ce vrea să-i spună. Cuvintele care le-a prins au fost: "Mor fără Dumnezeu, fără Cristos, fără nădejde. Ştiu că ajung în iad". Şi cuvintele acestea le-a repetat mereu pînă a murit sub ochii lor.
meniu prim Cea mai frumoasă şi mai mişcătoare privelişte din lume este iubirea compătimitoare, care nu râvneşte nimic pentru sine, ci vrea numai să servească pe alţii.