"In ziua a saptea Dumnezeu Si-a sfarsit lucrarea, pe care o facuse; si in ziua a saptea S-a odihnit de toata lucrarea Lui pe care o facuse. Dumnezeu a binecuvantat ziua a saptea si a sfintit-o, pentru ca in ziua aceasta S-a odihnit de toata lucrarea Lui pe care o facuse." Geneza 2:2-3
Incetarea lucrului Sau in cea de-a saptea zi a creatiunii reprezenta ultimul episod din acest atat de fascinant proces al genezei. Intreruperea activitatii creatoare, sfarsitul lucrarii, a fost in sine un moment distinct al creatiei. Si, paradoxal pentru mintile noastre practice, Dumnezeu nu numai ca o vede ca buna dar o binecuvinteaza intr-un mod deosebit. Dumnezeu binecuvantase viata pe pamant; acum binecuvanta un timp. In vederea relatiei speciale de comuniune intre El si om nu a fost necesara atunci decat punerea deoparte a unui timp.
Istoria pacatului, in a carei scena a intrat atat de curand planeta, a despartit atat de dramatic pe om de Dumnezeul sau incat continuarea acestei relatii deosebite a necesitat punerea deoparte mai intai a unui om - Avram - apoi a unui popor istoric si in cele din urma a unui popor spiritual. Niciodata insa binecuvantarea si sfintirea primordiale ale zilei a saptea nu au cazut la pamant. Niciodata insa timpul creat de Dmnezeu pentru odihna noastra in El nu si-a pierdut valoarea in planul divin.
Si aceasta, dragul meu, pentru ca si acum Dumnezeul tau asteapta la sfarsitul fiecarei saptamani sa-ti sfarsesti lucrarea si sa te odihnesti de ea; El inca asteapta ca incetarea activitatii tale de sase zile sa faca loc noii activitati de "odihna" atat de necesare sufletului tau.
meniu prim Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu și de folos ca să învețe, să mustre, să îndrepte, să dea înțelepciune în neprihănire. ( 2 Timotei 3:16 )