[b]Urăsc pe cei cu inima prefăcută, dar iubesc legea Ta. (Psalmi 119:113)[/b]     La cine se referă psalmistul, când spune că urăște pe cei cu inima prefăcută? Fiecare om are o inimă. Acesta este adevărul, când ne referim la inimă ca organ al trupului nostru. Dar în Biblie, prin cuvântul „inimă” se înțelege locul simțurilor noastre.     Mulți creștini au două inimi: una pentru lume și alta pentru Mântuitorul. Aceștia și-au recunoscut, probabil, păcatele în fața lui Dumnezeu, au primit harul, dar nu au ajuns să fie ucenici ai Mântuitorului. De ce? Pentru că ei iubesc multe lucruri oferite de lume: prestigiu, onoare, avere, distracții...     Oare Își poate găsi Domnul plăcere în astfel de oameni, cu inima împărțită? E imposibil! El spune că cel ce nu este gata să părăsească lumea cu poftele ei nu poate fi ucenicul Său.     Se pune o mare întrebare: [b]Vrei să mergi cu lumea și inima să-ți fie nefericită sau vrei să faci o demarcație clară și să ai o inimă fericită, urmându-L p[/b][b]e Mântuitor?
[/b][b]    [/b]Da și nu, nu și da, nu se pot înmănunchea,     Nu poți fi cum vrei tu, nu poți fi și da și nu!
meniu prim El este ca un pom sădit lângă un izvor de apă, care îşi dă rodul la vremea lui şi ale cărui frunze nu se veştejesc: tot ce începe, duce la bun sfârşit.