Devoțională Cerul şi pământul

 <span><span>Unamuno</span></span><span> zicea că filosofia a apărut când din doi oameni unul a privit în jos spre cele practice pentru ca celălalt să poată privi în sus. Atunci se poate clădi o lume mai bună, dar pentru asta proporţia trebuie să rămână aşa. Acum însă nu mai e cazul…</span><span><span>Unamuno</span></span><span> a fost mai optimist decât Hristos, ce nu şi-a imaginat jumătate de planetă privind spre cer. Întotdeauna făuritorii de vise vor fi o minoritate copleşiţi de numărul mare de oameni<span>  </span>ce se bat la un magazin pentru o tigaie la preţ redus.</span><span>Privind paleta de culori ne dăm seama că verdele sau cenuşiul pământului<span>  </span>bate albastrul cerului.</span><span>Mă veţi întreba ce vom mânca dacă jumătate din planetă priveşte la cer? Pere. <span> </span>„Pică pară <span>mălaiaţă</span> în gura lui nătăfleaţă”. Stele. Stelele au gust de caise dacă le culegi vara direct din iarbă.</span><span>Numai că cei din Africa, cu burţile umflate de foame preferă pâinea ţăranului practic decât filosofia lui Kant.</span><span>Privitul la cer se poate face însă şi seara după ce ai trudit în pământul aspru, pentru că nu cred nici într-o lume de filosofi, nici în una de poeţi. Cred într-o lume ce se roagă noaptea lui Dumnezeu să-i dea putere sa pună în pământ sămânţa dimineaţa. </span><span>Putem avea şi cerul şi pământul dacă vrem…</span><span> </span>  <span>                                                                                               V l a d i m i r </span><span>_ P u s t a n </span>