BBCode: [url=/devotionala/id/648-lumea-in-care-tr-im]Lumea in care trăim[/url]
At&acirc;t de mult suntem &icirc;nconjurați astăzi de apele murdare ale acestei lumi! &Icirc;n orice loc am merge, păcatul se prezintă tacticos:<span>&quot;Eu sunt tot ce-ți dorești! Alege-m</span><font><font><span><span>ă</span></span></font></font> <span> pe mine și te voi face să cunoști ce te &icirc;mplinește, vei cunoaște ce e bine și rău pentru viata ta, fără a mai lăsa pe alții să-ți dicteze ce să faci. Tu ești singurul tău c&acirc;ntar și lege! Ia-mă, consumă-mă!&quot;</span><span>Păcatele s-au revărsat pe străzile orașelor noastre &icirc;ntocmai ca și apele nestăp&acirc;nite a unui baraj ce a cedat. P&acirc;nă și cea mai &icirc;nalta clădire a fost acoperită de aceste nepotolite ape! Pe ori unde mergi, ceilalți iți dictează ce să asculți, ce să măn&acirc;nci, ce să &icirc;mbraci, ce să iubești, ce să privești &ndash; ce să g&acirc;ndești! </span>Eram &icirc;n aglomerația unei gări europene și pentru o clipa m-am oprit ascult&acirc;nd muzica aglomerației. Muzică ce ne este deja at&acirc;t de familiară tuturor! Suntem asa obișnuiți cu ea &icirc;nc&acirc;t nici nu mai simțim gustul acestei m&acirc;ncări ce ne hrănește &icirc;n fiecare zi ființa.M-am oprit s-ascult și am auzit ceva ce p&acirc;nă atunci nici nu băgasem de seama. Ritmul constant și pătrunzător al unui &quot;beat&quot; &icirc;și făcea bine datoria, cu o conștiinciozitate uimitoare. &Icirc;n ciuda aglomerației și a zgomotului trenurilor, bătaia basului nu putea fi acoperita. Totuși a rămas undeva &icirc;n umbră; aproape &icirc;n subconștient, aș putea spune. Această&nbsp;bătaie ce oamenii de știință o apreciază ca o &quot;licoare dătătoare de stres&quot; nici nu era perceputa de majoritatea și nici de mine inițial. Dar era acolo; era prezenta! &nbsp;&Icirc;n fața mea mai era și un magazin cu geamurile transparente &icirc;n care nu mi-aș lăsa copiii să intre și nu aș intra nici eu.Oameni grăbiți urcau &icirc;n trenurile ce mergeau spre destinația dorita. Așteptau trenul &icirc;n gară fără să știe și fără să ia seama că ei sunt deja &icirc;n trenul vieții lor, făc&acirc;nd o călătorie inconștientă &icirc;ntr-o direcție ce nu ei au ales-o.C&acirc;tă ironie este &icirc;n aceasta viață! Ne alegem cu o deosebita atenție trenul ce ne duce la destinația dorită cum ar fi Milano și suntem at&acirc;t de precauți să ajungem pe peronul potrivit și totuși c&acirc;nd e vorba de sufletul nostru, &icirc;l lăsam să urce &icirc;n primul tren venit fără a-i cunoaște destinația. Ne lăsăm călăuziți orbește de direcția &icirc;n care cei multi merg. Urcăm &icirc;n același tren și nu ne g&acirc;ndim: -&rdquo;Oare unde merge el?!&rdquo; &nbsp;Ce s-ar &icirc;nt&acirc;mpla dacă am face așa și &icirc;n lumea vizibilă?!Eram &icirc;n capitala unui oraș european &icirc;ntr-un enorm centru comercial. &quot;Ia-ma, &icirc;ncearcă-mă, poftește-mă, măn&acirc;ncă-mă&quot; era găsit &icirc;n orice parte ai fi privit. Același slujitor credincios ne &quot;m&acirc;ng&acirc;ia&quot; urechile și ne dirija pulsațiile inimii &icirc;nsoțindu-ne aproape fără oprire: &bdquo;beat-ul&rdquo; basului și o muzica a cărei tensiuni ar fi putut crea un v&acirc;rtej.Necurăția era peste tot iar muzica era doar factorul declanșator al unui v&acirc;rtej &icirc;n oceanul păcatului. Aproape am fost chiar și eu prinsă &icirc;n mrejile lui și doar c&acirc;nd m-am &icirc;ndepărtat am simțit ca am reușit să scap de aceasta &icirc;ncleștare. V&acirc;rtejul mă &icirc;mpingea aproape orbește spre: &bdquo;mai cumpăra, &icirc;ncearcă, aleargă, poftește!&rdquo;E greu pentru că păcatul a invadat habitatul nostru. Avem o societate clădita pe mlaștini! Trăim războiul dintre moral și imoral &ndash; din care s-ar părea că c&acirc;știgătorul temporar e tot mai vizibil &ndash; imoralitatea. Cu c&acirc;t aceste mlaștini ale păcatului &icirc;nghit mai mult cu at&acirc;t sunt mai dornice de mai mult! E ca un monstru ce nu se satură niciodată.Ce este de făcut?! Ce avem de făcut noi, creștinii pentru a nu fi prinși &icirc;n acest v&acirc;rtej, &icirc;ncleștați &icirc;n aceste mlaștini și să urcam &icirc;ntr-un tren ce poate nu mai are stații pana la destinația finala - Moartea?!Mulți au &icirc;ncercat să se hrănească cu bucatele oferite de cei &icirc;nșelați, cu &bdquo;m&acirc;ncarea porcilor&rdquo;, multi &icirc;ncearcă să meargă doar o stație cu trenul lumii, doar o-nghițitura din patima minciunii, doar o tură de surfing pe valurile pacatului. Multi vrem sa ne hrănim cu toate acestea și doar din c&acirc;nd &icirc;n c&acirc;nd să mai luam niște &bdquo;vitamine de sfințenie&rdquo; și doar dacă e nevoie niște &bdquo;medicamente de studiere a Bibliei și a rugăciunii&rdquo;. Cu ce ne hrănim și ne ocupăm timpul noi creștinii?!&Icirc;mi aduc bine aminte ce &icirc;mi repeta &icirc;n continuu instructorul auto: &quot;Nu te uita la obstacolul ce-l depășești ci la drumul pe care &icirc;l ai &icirc;nainte. &Icirc;n partea &icirc;n care privești, intra-colo vei merge!&quot; Ceea ce &icirc;ncercam noi creștinii adesea să facem este să ne sfătuim picioarele să meargă drept pe calea dreptății, a neprihănirii și sfințeniei iar privirea să ne-o lăsam sa fuga departe c&acirc;nd &icirc;n dreapta c&acirc;nd &icirc;n st&acirc;nga la ceea ce lumea are ca momeala pentru acei pe care reușește să-i prindă. Privirea și inima noastră ne conduc pașii!O cat &icirc;mi doresc să avem privirea zilnic ațintita &icirc;n sus! Dacă privim &icirc;n jur vedem doar apele potopului dar privind &icirc;n sus vedem cerul! Vedem un porumbel ce ne anunță că &icirc;n cur&acirc;nd corabia noastră va da de păm&acirc;nt! De păm&acirc;ntul Tarii de Sus!Trebuie să veghem, să ne &icirc;ncărcăm de Cuvintele Vieții căci doar așa undelemnul nostru va arde &icirc;n candela și astfel vom vedea pe unde să pășim!Domnul Dumnezeu să ne ajute, Amin.