Devoțională viata omului ...

<span> </span>[b]"Omul se naste ca sa sufere...precum scanteia se naste ca sa zboare...[/b][b]De-ar fi cu putinta sa mi se cantareasca durerea si sa mi se puna toate nenorocirile in cumpana ,ar fi mai grele ca nisipul marii ...[/b][b]...imi va ramane macar aceasta mangaiere ...acesta bucurie in durerile care ma coplesesc?!ca niciodata nu am calcat poruncile Celui Sfant ?!...[/b][b]La ce sa mai nadajduiesc cand nu mai pot?...La ce sa ma mai astept ...cand sfarsitul se stie?..!![/b][b]Taria mea este oare o tarie de piarta?Soarta omului pe pamant este ca a unui ostas si zilele lui sunt ca ale unui muncitor cu ziua ...[/b][b]Ma culc si zi : " cand ma voi trezi?!...cand se va sfarsi noaptea?[/b][b]si ma satur de framantari pana in revarsatul zorilor ...Zilele mele zboara mai repede decat suveica tesatorului ...se duc...si nu mai am nici o nadejde...![/b][b]toate nadejdile pe care le-am avut ...au pierit ...![/b][b]Doamne ...amintesteti ca viata este o floare ..ochii mei vor vedea fericirea?! ..."[/b]