Lăsată înăuntru,ispita corupe o nevoie legitimă,transformând-o într-una nelegitimă(pofta),nejustificată de necesitate,nici fizic,nicipsihic.Ispita zămisleşte păcatul satisfăcând o pretenţie orgolioasă a eu-lui.
meniu prim El este ca un pom sădit lângă un izvor de apă, care îşi dă rodul la vremea lui şi ale cărui frunze nu se veştejesc: tot ce începe, duce la bun sfârşit.