Meditație 29 MAI VARSĂ-ŢI SUFLETUL ÎNAINTEA LUI DUMNEZEU

-”Imi vărs necazul înaintea Lui” (Psalmul 142:2)-
Învaţă să te rogi ca în psalmi. Ei cuprind întreaga gamă a emoţiilor omeneşti de la mulţumire la mânie, la teamă, la singurătate, la durere. Psalmistul nu ratează nimic când este vorba de viaţă. Nu viaţa aşa cum ne-am dori noi să fie. ci viaţa aşa cum este: “Îmi vărs necazul înaintea Lui, şi-mi povestesc strâmtorarea înaintea Lui”. El îşi varsă necazul înaintea lui Dumnezeu şi “îl simte”. Asta necesită curaj, mai ales când vrei numai să afişezi un caracter puternic.
John Ortberg a scris: “Regret durerea eşecului atât de tare încât nu am mai vrut să o am şi să mai învăţ din ea. Nu m-am putut vindeca şi să merg înainte. Doream s-o îngrop atât de adânc încât nimeni să nu bănuiască măcar că există – nici măcar eu”. Îţi sună cunoscut? Biblia nu descura­jează procesul durerii, ci ne avertizează să nu rămânem blocaţi acolo. “Seara vine plânsul, iar dimineaţa veselia” (Psalmul 30:5).
Pentru a ajunge la dimineaţa bucuriei, trebuie să treci prin noaptea plânsului. FB Meyer scrie: “Sunt unii care consideră lacrimile nedemne, nesupuse, necreştine. Ei ne mângâie cu răceală, îndemnându-ne să afişăm o înfăţişare rigidă şi fără lacri­mi. Am putea foarte bine să ne întrebăm, un om care nu plânge, poate el să iubească? Părerea de rău este doar lipsă de iubire; cea mai naturală expresie a ei sunt lacrimile. Domnul Isus a plâns. Creştinii din Efes au plâns la gâtul apostolului Pavel pe care urmau să nu-l mai vadă nicio­dată. Aşa că varsă-ţi sufletul înaintea lui Dumnezeu. Este un pas vital în devenirea ta.