Meditație 17 Februarie

„Caile lui Dumnezeu sunt desavarsite, Cuvîntul Domnului este încercat: El este un scut pentru toti cei ce alearga la El.” Ps 18:30
În timpul cutremurului din anul 1989, s-a petrecut o intamplare care a zguduit Armenia. Dupa acel mare cutremur, în momentele de panica si confuzie care au urmat, un parinte si-a lasat sotia acasa într-un loc de siguranta si a alergat la scoala unde învata fiul sau. Cand a ajuns în fata scolii, a observat ca din acea cladire, a ramas numai un morman de derîmaturi.
Privind cu uimire si adanca durere la acele darîmaturi, tatal si-a amintit promisiunea pe care i-a facut-o fiului sau: „Fiule, sa nu te temi de nimic, îi zicea tatal adesea. Indiferent de ceea ce ti s-ar întîmpla eu voi fi lînga tine si te voi scapa!” Amintindu-si promisiunea facuta, lacrimile au începul sa-i curga siroaie pe obraji. Acum însa ceea ce s-a întîmplat la cutremur parea o situatie disperata, iar promisiunea facuta, avea putine sanse pentru a fi împlinita.
Încurajat însa de dragostea pentru fiul sau si de dorinta de a face totul pentru a-si pastra cuvantul, tatal si-a amintit ca fiul sau învata într-o clasa chiar pe coltul din dreapta cladirii.
Localizînd clasa în mormanul de darîmaturi, tatal s-a urcat repede pe acea gramada, si a început sa sape prin moluz. Alti parinti care îl priveau, au încercat sa-l opreasca spunandu-i : „Indiferent de ceea ce ai promis fiului tau, acum este prea tîrziu. Nu o sa mai poti face nimic pentru el!”
Chiar si ofiterii de politie care au venit sa pazeasca zona distrusa de cutremur, l-au avertizat ca truda îi este în zadar si ar fi mai bine pentru el sa mearga acasa.
Tatal nu s-a lasat însa înduplecat de sfatul celorlalti, ci plin de curaj si daruire a continuat sa sape, dorind sa-l gaseasca pe fiul sau, viu sau mort. Numarul orelor în care acest parinte a sapat si a cautat printre darîmaturi, a crescut de la 8 la 12, apoi la 24 si în cele din urma la 36.
La sfîrsitul celor 36 de ore de munca neîntrerupta, cînd a ridicat mai multe bucati de placa de beton, tatal a auzit vocea fiului sau. Atunci tatal a strigat cat îl tineau puterile: „Armand!” O voce stinsa de durere i-a raspuns: „Tata, eu sunt tata!”, dupa care fiul a continuat: „Le-am spus celorlalti colegi sa nu se teama si i-am asigurat ca daca esti în viata, vei veni sa ma salvezi. Stiam aceasta fiindca mi-ai promis: Fiule, niciodata sa nu-ti faci nici o grija, si sa nu te temi de nimic, pentru ca orice ti s-ar întampla, eu voi veni sa te scap! Te-ai tinut de cuvant, tata, si ai venit cum mi-ai promis, iar impreuna cu mine, acum pot fi salvati si ceilalti colegi!”
În acele zile de încercare, aceasta experienta a zguduit Armenia, dar astazi are si un puternic mesaj pentru noi. Aceasta relatie puternica dintre acel tata si fiu, ne exemplifica trelatia pe care trebuie si noi sa o avem cu Dumnezeu; Tatal nostru cel din Ceruri.
Rug. Doamne Dumnezeule; îti multumesc ca mi-ai promis ca nu ma lasi singur niciodata. Ajuta-ma sa ma încred în Tine si sa astept ajutorul Tau totdeauna. Amin