Meditație 6 IUNIE ZDROBIREA (1)

“Jertfele plăcute lui Dumnezeu sunt un duh zdrobit” (Psalmul 51:17)
Lumea care celebrează succesul nu vede valoare în lucrurile zdrobite. Dar dintr-un duh zdrobit Dumnezeu scoate la iveală frumuseţe. Pentru ca o plantă să crească din pământ, sămânţa trebuie să crape; pentru ca puiul de găină să iasă la loc larg, coaja oului trebuie spartă. Chiar şi un cal matur trebuie zdrobit; el trebuie să înveţe să recunoască sunetul vocii stăpânului şi să răspundă la hăţuri. După o întâlnire umilitoare cu Hristos pe drumul Damascului, Pavel şi-a reevaluat toată activitatea religioasă cu care se lăuda altădată şi a socotit-o “un gunoi” (Filipeni 3:8). Şi nimeni nu se laudă cu gunoiul, ci simte repulsie faţă de el.
Zdrobirea este lucrarea lui Dumnezeu prin care El ne dezbracă de atotsuficienţa noastră aşa încât caracterul lui Hristos să strălucească în noi. Nu trebuie să înţelegi greşit; a fi zdrobit nu înseamnă neapărat să experimentezi vreo tragedie. Mulţi oameni suferă tragedii, fără să se apropie de Dumnezeu şi fără măcar să se gândească la El. Într-adevăr, aceeaşi căldură care topeşte fierul, poate întări lutul. Problema cu zdrobirea nu constă neapărat în circumstanţe, ci în reacţia noastră. Ce încearcă Dumnezeu să ne înveţe? Adevărata zdrobire se produce atunci când El ne dezbracă de haina atotsuficienţei noastre aşa încât nu mai avem nici o putere să ne revenim. Când Dumnezeu blochează orice ieşire ajungem să vedem că numai El este răspunsul nostru, iar această descoperire ne va schimba viaţa. “Şi care este aceasta?” întrebi tu. Când doar Dumnezeu este tot ce ai, de Dumnezeu este tot ce ai nevoie! Concluzie: Puterea lui Dumnezeu este rezervată celor care au renunţat să mai încerce să rezolve lucrurile prin propria lor putere sau să realizeze ceva pentru pro­priile lor interese!