Meditație 03 Mai - Omul care fugea de Dumnezeu

„Poate cineva să stea într-un loc ascuns fără să-l văd Eu? zice Domnul…”     Ieremia 23.24
„Nu mai pot suporta multă vreme aceste vorbe! Dacă continui să-mi vorbeşti despre Dumnezeu, părăsesc şi lucrul, şi toate, şi plec departe de aici”, spunea  un tânăr mamei sale. Mama a răspuns: „Atât timp cât voi trăi, îţi voi vorbi despre Isus, şi lui Isus îi voi vorbi  despre tine.”
Cu toate că-şi iubea mama, tânărul a plecat de acasă. Un prieten i-a găsit repede o slujbă de şofer. La primul drum pe care l-a făcut cu patronul său, acesta l-a întrebat deodată: „Spune-mi, ştii unde-ţi vei petrece veşnicia?” Dacă un fulger ar fi căzut la picioarele sale,  tânărul n-ar fi simţit o izbitură mai mare. „Cum”, îşi zise în sinea sa, „eu am fugit de mama mea, şi Dumnezeu mă urmăreşte şi aici?” Nu a ştiut ce să răspundă, A fost obligat să asculte aceleaşi cuvinte: păcatele şi judecata, jertfa lui Hristos şi iertarea.
Când călătoria s-a sfârşit şi a rămas singur, în sufletul tânărului a început frământarea. Apoi îi reveniră în gând cuvintele mamei sale: toţi au păcătuit, dar toţi pot fi îndreptăţiţi prin jertfa Mântuitorului. Tânărul nu s-a mai putut ascunde de chemarea harului lui Dumnezeu.