Arhivă toate mesajele instant membrii membru Buble-estera

Astăzi vin și-mi plec genunchii înaintea ieslei Tale, Copilaș din altă lume, obosit de frig și cale! Și-mi plec inima și fața, Copilaș din zare-albastră, să mă-nchin cu umilință, căci cobori în lumea noastră!

Astăzi vin și-mi plec genunchii înaintea ieslei Tale, Copilaș din altă lume, obosit de frig și cale! Și-mi plec inima și fața, Copilaș din zare-albastră, să mă-nchin cu umilință, căci cobori în lumea noastră!

Astăzi vin și-mi plec genunchii înaintea ieslei Tale, Copilaș din altă lume, obosit de frig și cale! Și-mi plec inima și fața, Copilaș din zare-albastră, să mă-nchin cu umilință, căci cobori în lumea noastră!3

În slujba Ta, Isuse, de tineri am pornit, îndreaptă-ne Tu pașii pe drumul Tău slăvit! Cu-a Ta putere umple cuvântul ce-l purtăm, iubire și lumină mereu să semănăm!6 - com: 2

Adie zvon de coruri îngerești, năierii trag la țărmul veșniciei, curând lăsa-vom punțile cerești în primul imn solemn al cununiei! Spre-Acolo pribegim de-atâta drum cu doru-ajungerii- aprinsă pară; rămas-a mării ochilor de-acum, în nimbul Crucii, Mirele s-apară!6 - com: 3

Nu numai la viața noastră să gândim, ci pe-acei ce sufăr mai mut să-i iubim! Domnul e-n ființa celor chinuiți... suferind cu dânșii suntem fericiți!5 - com: 1

Când las din mână harfa caldă încă vibrând înfiorat, ca urma soarelui pe ape, mai simt rămas un văl curat. Când las din mână Mâna-Ți dulce încă simțindu-Te pe prag, ca urma lacrimii pe cântec, mai simt c-ai fost, Isuse drag!5

Când las din mână harfa caldă încă vibrând înfiorat, ca urma soarelui pe ape, mai simt rămas un văl curat. Când las din mână Mâna-Ți dulce încă simțindu-Te pe prag, ca urma lacrimii pe cântec, mai simt c-ai fost, Isuse drag!4

O, Doamne ai milă de cei care-i chemi să vină pe urmele Tale, ajută-i în lupta din grelele vremi, nimic să nu-i frângă pe cale. Ajută-l pe-acel ce-a lăsat pe pământ iubiri prea adânci și prea grele, să nu-Ți lase calea cu sufletul frânt și inima-ntoarsă spre ele!4

Răsare Fața dulce a Celui care vine, și Harul într-o clipă pe veci te-a mângâiat! Cu ce cununi mărețe de sori și stele pline îți va-mbrăca El fața ce-a plâns și-a privegheat...!5