Un cântec de dragoste-mi cântă-n priviri, un cântec cum n-am mai cântat, cu taina fierbinții și dulcii iubiri viața de El mi-am legat. Și cântecu-acesta cu dor nesfârșit de-o viață în piept l-am purtat; din lacrimi, din doruri, din crini împletit aș vrea să i-L cânt ne-ncetat.7 - com: 3
Tu Te-ai dus, Isuse dulce, dar mereu întorci la mine pe acele căi de aur unde mă-ntâlneşti cu Tine; ca să-mi ții pe totdeauna viața lângă Tine.3 - com: 2
Mângâierile din glasul gurii Tale-mi sunt liniștea și-mbărbătarea pentru drumul sfânt, bucuria mea se face lacrimă și vis, lângă Tine văd tot drumul Cerului deschis! Când Îți sorb din ochi seninul, ochii mei lucesc și n-am decât două șoapte: Te iubesc! Vino dulce pe cărarea care duce sus... Casa noastră cea de aur are steagul pus!2 - com: 3
Doamne, ca un mugurel alintat de-o rază caldă, bietu-mi suflet singurel în iubirea Ta se scaldă. Căci sub vraja ei trăind, își deschide largi petale, trandafir alb înflorind pentru cerurile Tale!4 - com: 2
Vine-ncet amurgul ca o ceață deasă, și-un văl tot mai rece peste ani îți lasă. Tainele tăcerii spun ciudate șoapte: Tu, Aici n-ai casă, unde dormi la noapte? Vine-ncet sfârșitul ca o despărțire, ori spre întuneric, ori spre strălucire. Vine viața care veșnic nu va trece. Dacă n-ai pe Domnul, unde vei petrece?5