Poezie Era deschisa usa

Era deschisa usa



Un dor se zbate-n pieptul meu,

Si parca este tot mai greu,

Sa il aman, sa nu il las,

Si imi sopteste ceas cu ceas,

Ca vine, este ultim pas,

Si se arata al Sau glas.



Si ma tinea ca un izvor

Ce siroieste-ncetisor,

Prin gand, curgea sa ma inunde

Apoi se aseza oriunde

Ca sa priveasca inapoi,

Dorind sa fie-n cer cu noi.



De sus parea ca nu se gata,

Acea privire-nduiosata,

Care nu se intorcea

Cand deasupra se oprea,

Cu mainile ridicate

In mijlocire de pacate.



Si ce bine imi facea,

Ca lua povara grea,

De suspine-nlacrimate

Ce striga la cer dreptate,

Pe valuri de stropi si har

Duse-n graba la altar.



Cum urcam spre varf se pare

Ca mai mult ma indemna,

Din Cuvantul pus pe masa,

Cu iubire chiar in casa,

Sa pastrez a Sa carare

Si sa nu ma las de cale.



Iar in straja am ramas

Sa veghez inca un ceas,

Cu privirea indreptata,

Unde pe altar asteapta

Cererea de inmultire

A puterii de traire.



Ca era usa deschisa

Si la clipa cea prezisa,

Va veni, o stiu prea bine

Sa se-ndure si de mine,

Un popas alaturi vreau

Ca sa faca unde stau.



L-am vazut cum ma privea

Cand am stat in fata Sa,

Pentru o clipa langa mine,

Ce frumos era si bine.



Amin