Poezie Rabdare (1)

Atunci cand,valul se ridica

Stai cu privirea,atantita

La Cel ce viata si-a dat

Ca tu, sa fi salvat

El, stie de ce valul s-a ridicat

Stie de ce ti-e sufletul incercat

Nu-ti cobora acum privirea

Asteapta in tacere izbavirea

Nu asculta soapta celui care

Vrea din picioare sa te doboare

Nu murmura ci cu rabdare

Asteapta a Domnului salvare

Si daca focul e tare incins

Nu te da ca si invins

Caci nici un fir nu-ti va fi atins

Si de credinta-ti sovaieste

Stai in genunchi si te smereste

In rabdare sa-ti fie trairea

Caci va veni si izbavirea

Nu te intreba intr-una

De ce s-a starnit furtuna

Nu stie Tatal oare?

orice clipa din viata-ti trecatoare

Nu asculta soapta ce spune

Ca nu mai e salvare pentru tine

Caci ea este aceea care vine

Credinta sa ti-o dezbine

Vine ca sa te doboare,

Caci fara de credinta mare

E greu a sta-n picioare

Vrea sa te darame

Ca-n genunghi sa nu poti ramane

Cu-n doiala soapta vine,

Pentru a semana necredinta-n tine

Adu-ti aminte ce Isus spunea

''Indrazniti,Eu am biruit lumea''

Doborat nu te lasa,

Cere putere din mana Sa

Strigatul indreaptati neancetat

Catre Cel ce viata si-a dat

Ca tu sa fii rascumparat

El aude chemarea ta

Si la vremea hotarata Va lucra

Nu cadea in deznadejde

Caci,El in orice clipa Te vede

Nu va-ngadui neincetat

Ca tu sa fi incercat.

Incercarea lucreaza rabdarea

Iar in rabdare vei reusi

Voia Sa a inplinii

Fii bucuros frate

cand ai de necazuri parte

Caci cel incercat

Are parte de har bogat

Prin rabdare si credinta

Mostenesti a Tatalui fagaduinta