Poezie Darul divin

Decembrie ninge vârtos

Din norii ce scutură perne,

Iar puful în tihnă se-aşterne

În plapuma grea de pe jos.



Superbul decor hibernal

Dublat e de alte decoruri,

Şi oamenii-şi intră în roluri

Pe scena cu-aspect triumfal.



E jocul de-a “omul cel bun”

Ce-şi caută-n el dăruirea,

Şi-n asta găsind împlinirea

Dă daruri în prag de Crăciun.



E bine să dăm, să primim,

Dar nu doar când bradul se-aprinde

Şi nu doar în zvon de colinde

Ci zilnic să dăm, să iubim.



Aşa ne învaţă Acel

Ce poartă cu Sine dreptarul,

Acel ce El Însuşi e darul

Primit de la Tatăl din cer.



Căci scris e “un Fiu ni S-a dat”

Şi-n El ni s-a dat mântuire

Şi cerul întreg moştenire,

Ce dar, ce cadou minunat!



Decembrie ninge din nou

Cu daruri şi fulgi de zăpadă,

Dar câţi oameni au ochi să vadă

La iesle... Divinul cadou.



Amin

Vulcan, dec. 2010