Poezie Trăieşte…

Nu pune la viaţă

Cuvântul povară,

Că viaţa-i o zi,

Trăieşte-o din plin

Din zori până-n seară.

Trăieşte alături de tot

Ce trăieşte

Şi umblă şi zboară

Şi cântă şi creşte.

Vezi firul de iarbă

Cum sparge pământul

Şi frunza de tei

Cum o leagănă vântul.

Ascultă izvorul

Cum curge în râu,

Iubirea de prunc…

Şi mirosul de grâu.

Te pierde prin ele

Şi mergi mai departe.

Nu pune la viaţă

Ideea de moarte.



Iubeşte pământul

Şi cerul şi marea.

Iubeşte cuvântul

C-ascunde uitarea.

Iubeşte şi-arată

Cât poţi să iubeşti…

Şi-mparte iubire

De vrei să primeşti.

Iubeşte şi ura,

Iubeşte-o de poţi

Şi-ascunde-o în tine

Că ură au toţi.



Iartă…

Acolo unde iertarea

E ruptă din tine…

Şi simte-i puterea-n suspine

Ce mor. În gânduri ce cresc

Pentru-aceeaşi iertare.

În tot ce se naşte

Trăieşte şi moare.

În zile ce trec

Şi nu te mai ceartă,

Trăieşte,

Iubeşte şi iartă.