Poezie Viflaim 1
Vizualizări: 77
Scrisa: BBCode: [url=/poezie/id/10068-viflaim-1]Viflaim 1[/url]
Viflaim 1
Veniţi la Viflaim ca să gustăm şi să vedem ce-nseamnă dragostea lui Dumnezeu,
La iesle,la iesle se naşte şi se-ntoarce Dumnezeu,se naşte Dumnezeu din nou,
Din nou se naşte Dumnezeu aici la noi,aicea pe Pământ se naşte Dumnezeu.
La iesle Dumnezeu se-apleacă, se coboară, sărută din nou, sărută iarăşi omenirea,
Coboară Dumnezeu să-npace, coboară ca să ierte, aduce ce-are El mai bun, pe Fiul,
Cadoul Lui şi darul Lui e pentru cei ce-au fost şi încă vor veni,e împăcarea prin Isus.
E ziua când Universul tot Îţi cântă,cântări de laudă şi de bucurie,apoi se-nchină,
Când tot ce e zidit,creat de Tine Dumnezeu,s-apropie şi-ngenunchează jos la iesle.
Coboară Dumnezeu pe un pământ ostil şi duşmănos şi plin de silnicie şi necaz,
Plin de necazuri,durere,boli şi ură,se-ntoarce şi se naşte Dumnezeu aicea pe Pământ.
Ce plan măreţ,ce plan adânc şi plin de-nţelepciune,să vină,să coboară Dumnezeu,
Să ia o formă,să se nască pe Pământ,ca să ne-npace iar cu Dumnezeu ca la-nceput.
Din nou ca să ne-npace cu Tatăl Nostru cel din Ceruri,cu Dumnezueu şi Duhul Sfânt,
Să ia şi formă,chip de om,ca să-L putem pricepe şi-nţelege,să umble printre noi,
Să Îl vedem,să ne arate cum trebuie să fim şi să trăim de-acuma împăcaţi cu Dumnezeu.
Acolo unde-am fost atât de slabi şi am greşit,acolo în Grădină în Eden,
N-am fost supuşi,ascultători de Tatăl şi de Dumnezeu,acolo am greşit şi mai greşim,
Acolo-ncepe al nost coşmar şi vis urât,cu depărtarea,cu despărţirea de Bunul Dumnezeu.
La Eden în Grădină,ne despărţim de Dumnezeu,la iesle ne-ntâlnim,ne împăcăm din nou,
Acolo ne întoarcem azi din nou,acolo se întoarce noul Prunc născut,Adam-Isus,
Acolo în Eden se-ntoarce azi Isus,să-nceapă ascultarea omului de Dumnezeu,la Vitlaem.
Vrea să ne arate că se poate,atuncea când priveşti la Dumnezeu şi laşi să te conducă El,
Atuncea când te-ncrezi,te laşi total în Mâna,la Mâna Dragostei Lui Dumnezeu,
Şi ieslea este locul unde se înoadă,se reânoadă o legătură ce-a fost odată ruptă în Eden.
La iesle Dumnezeu se-npacă din nou cu omenirea,ieslea-i începutul ascultării şi-npăcării,
Începutul ascultării şi-npăcării,a vieţii noi,a noii vieţi cu Bunul şi Prea Sfântul Dumnezeu,
Mirajul ieslei ne atrage zi de zi pe mine şi pe tine,ne împacă,ne uneşte iar cu Dumnezeu.
Ne-ai dat o slujbă Tată,o slujbă de-npăcare a omului cu om,a omului cu Dumnezeu,
Ajută-ne şi dă-ne dragoste,iubire,iertare şi putere de la Tine,ca să putem pricepe,
Ca să putem şi face,această slujbă de-npăcare,a omului cu om,a omului cu Dumnezeu.
Ajută-mă Părinte,Prea Sfinte Dumnezeu,să trec în fiecare zi,să Te-ntâlnesc la iesle,
Să trec să-Ţi mulţumesc,şi să mă-npac în primul rând cu Tine,prin Pruncul cel din iesle,
Coboară Dumnezeu la Viflaim,coboară iarăşi printre noi ca să ne-nveţe să iubim,
Să iubim şi să iertăm pe cei de lângă noi,smeriţi,supuşi,ascultători şi blânzi să devenim.
Veniţi la Viflaim,veniţi,ne cheamă astăzi Dumnezeu,veniţi cu toţi să Ne-npăcăm,
Eu astăzi Le-am iertat şi Le-am uitat pe toate,V-aştept,Vă chem să Ne-ntâlnim la iesle.
22-decembrie-2009.
Nu a fost notată încă!
Nu a primit aprecieri încă!
Nu a fost comentată încă!