Poezie De c#te ori te strigâ omul

De cite ori te strigă omul !





De câte ori te strigă omul,

Tu eşti prezent ân orice loc,

Tu vindeci rana şi stingi focul,

Şi d-ai izvor de apă vie, tuturor.



Tu nu te uiţi la faţa lui, ca omul,

Pătrunzi ân inimă,deschizi Altarul,

Citeşti ân noi durerea şi suspinul,

Tu vindeci duhul şi-Ţi pui harul.



Tu nu ceri bani şi aurul ân schimb,

Tu nu ceri nimănu-i avere şi palate ,

Ne vrei curaţi ân dragoste să fim,

Născuţi din Duh şi plini de bunătate.



Dar,.. de cite ori ne strigă Domnul !

In locul unde El pe noi ne-a pus ,

E aşa de trist şi greu,că nu găseşte „omul”

Acolo unde omul cândva I-a promis .



Hai vin-o ân grabă soră,vin-o frate,

Aşa cum eşti şi ştii că te găseşti,

Apleacă-Ţi fruntea şi genunchii,

Iertare vin-o tu de-i cere lui Cristos.



Căci numai mila, Sa te-a curăţat,

De zgura grea a lumii ,de păcat,

Iar sus pe braţe doar Isus te-a purtat ,

Şi dragostea de frate,doar El ti-a arăta







Intoarce-te la Dumnezeu şi te pocăieşte,

Cât âncă ândurare la Tata-l,se găseşte,

Nu zăbovi şi nu-L lăsa prea mult s-aştepte,

Dezbracă-ţi haina veche şi te curăţeşte.







Ajută-ne Tu Doamne cu toţii te rugăm,

Cuvântu-Ţi sfânt de grabă să-l ascultăm,

Iar sfintele-Ţi roade să-Ţi aducem la Altar,

Umplu-ţi de a Ta pace ,de duhul sfint şi har.









AMIN,AMIN,AMIN !