Poezie În faţa semnelor...

În faţa semnelor...



Privind la semnele, cereşti

Sunt puţini acei ce-ntreabă:

Ce-anunţă ştiinţei omeneşti,

De ele trec, cu-atâta grabă?



Ce sunt cu-atâtea, uragane,

Ce fac prăpăd în devastări?

Ce ne spun marile cicloane,

Cu-a lor sinistre perturbări?



Şi naufragiile de pe oceane,

Şi accidentele pe căi ferate,

Şi prăbuşirile,... de avioane,

De ce produc atâta moarte?



Şi-ntre popoare, şi naţiuni,

De ce-s atâtea frământări?

De ce, în ale lor, reuniuni

Nu se ajunge la împăcări?



De ce se nasc, atâtea crize

Primejduind viaţa zi de zi?

De ce, atâtea mari analize

Nu au succes, de-a le opri?



Sunt întrebări, care merită

Să fie acum în calcul luate,

Când şi-orice forţă e oprită

De-a controla acestea toate.



Acum, timpul poate-i sosit

Să stăm puţin şi să gândim,

Că toate-or avea, un sfârşit

Şi-ar trebui, ca trezi să fim.



Să Îl rugăm pe Dumnezeu

Ca inimi multe să-nţeleagă,

Că-n nori de este curcubeu

Semnele multe, îl dezleagă.



Flavius Laurian Duverna

12 decembrie 2010