Poezie Trei magi

Din Soarele nerăsărit

Veneau trei cititori de stele

Spre-o stea ce lor li s-a citit,

Chemaţi spre cer necontenit

Din toate cele.



Treceau pustiul cel arid

Fără de drumuri şi verdeaţă,

În suflete cu-un foc torid,

Cu pas când trainic, când placid

În dorul greu de viaţă.



Îi hohoteau pe drum ciurlani:

„Haideţi ca să ne dăm de-a dura,

Că peste clipe, peste ani

Să trecem searbezi şi golani

Cum vântu-şi duce ura.”



Iar cântecele de coioţi

Îi amăgeau spre cer să urce

Cu agerimile de hoţi:

„Urlă mai tare...cât ce poţi...

Că cerul daruri ţi-a aduce!”



Sta sâsâitul cu venin

A şerpilor din pietre rare:

„Veniţi în traiul de sub spin,

Norocul îl vei prinde plin

Mascându-te în soare.”



Dar steaua îi chema mai dârz

De-a lăsa tot fără restanţă…

Cu pas de bou, cu joc de mânz,

Veniţi în lacrimi de cârmâz

Credinţă, Dragoste, Speranţă.



N-au prins palatul făptuit,

De fapt, nici nu aveau întrare,

Dar într-un grajd neorânduit

Cărările li s-au oprit

Din calea lor cea mare.



Un Prunc aici a fost născut,

Ce a dat viaţă, libertate.

Grajdul de nerecunoscut,

În ochii lor s-a prefăcut

Eliberat de moarte.



În templu viu s-a înnoit,

Ce-n zbor îşi înălţă fiinţa,

Condus de Prunc în infinit,

Cu cei trei magi din răsărit:

Nădejdea, Dragostea, Credinţa.