Poezie O suflet obosit

O SUFLET OBOSIT ,



Atunci cînd inima ţi-e frîntâ ,

Şi-al tâu suflet în tainâ îţi geme ,

In rugâciune îndreaptâ-ţi genunchiul,

Şi gura ta cu putere pe Dl.sâ-L cheme.



Puneţi acum ,în mişcare tu ochiul,

Spre Golgota .la Isus sâ priveascâ,

Iar gura ta ,cu foc sâ îţi cînte ,

Şi în pacea Lui ,inima sâ-ţi creascâ.



Atunci cînd inima ta iţi este frîntâ,

Şi ochiul tâu ţi-e greu şi ţi-e plîns,

Adunâ-ţi în grabâ ,acuma tu gîndul,

Şi priveşte cu drag ,spre ţara de sus.



O suflete obosit,deschide-ţi bine urechea,

Ca pe Domnul,la timp sâ-L auzi ,

Lasâ-i din plin a Lui iubire sâ te pâtrundâ ,

Prin a Lui susur ,şi-n tainâ în inimâ sâ-ţi curgâ.



Cînd sufletul ţi-e aşa de frînt,

Şi întreaga-i putere slâbeşte,

Ascultâ Scriptura şi a Lui Cuvint,

Câci doar El ,atuncea te-ntâreşte.



Tu sâ-i implineşti porunca,

Din inimâ,cu fiinţa ta şi pe deplin,

Numai aşa,la greu tu vei strâbate ,

Valurile vieţii ,şi cu a lui chin .



Atunci cînd inima ţi-e atît de frîntâ.

Şi lutul ei , e atît de bine-ntins ,

Cu dragoste ,primeşte-L pe Olarul,

Ca inima s-o modeleze ,aşa cum a promis.



Atunci , primi-va plâcuta-i formâ ,

În care EL roadele îţi va turna ,

Iar vasul tâu ,deplin şi ceşnic,

Numai iubirea Lui o va purta.



Atinge-te , Tu al nostru Tatâ sfînt,

De tot poporul tâu ,de pe pâmînt,

Sâ nu râmînâ nici o unghie râtâcitâ,

Nu lâsa din turma Ta,nici o oiţâ pierdutâ.



AMIN,AMIN,AMIN!