Poezie Este vremea

Este vremea Lui



Cine poate sa discearna

Cele petrecute-n viata

Ca sa aiba-nvatatura

Si sa dea apoi povata?



Asezat cum se cuvine

Sa fie un vrednic fiu

Ce asculta de Parinte,

Si-mplineste cat e viu.



Este vremea sa se puna

Lucrurile randuite,

Care sa fie la urma

Si acolo sus primite.



Ca-i nevoie de putere

Si de-al Sau Cuvant de har,

Intr-o viata capatata

Ca sa duca la altar.



Iar cine deschide ochii

Si spre Domnul ii indreapta,

Nu ii va fi temelia

Decat numai linie dreapta.



Ca o data sa ne-ajunga

Pasii unde ne asteapta

Tatal Sfant din vesnicie,

Sa urcam treapta cu treapta.



Nu se poate cu bagaje,

Ce te tine intre ele,

Ocupat cu de-ale lumii

Fapte care sunt chiar rele.



Nici in stare sa te vinzi

Spre a capata ceva.

Domnul te vrea pentru Sine

Nu cu lumea asta rea.



El porneste cu strigarea,

Si un sol ceresc sta gata,

Ca sa dea semnal ca vine

Domnul Isus cu rasplata.



Deci de care parte vrei

Sa ajungi la intalnire?

Ca se apropie Stapanul

Si te-ntreaba de traire.



Nu sunt vrednic sa ma uit

Daca ar fi acum in fata,

El e sfant si cum socot

Vreau iertarea Lui mareata.



Si de m-ar lasa sa-i spun

Lacrimile m-ar invinge,

Cu siroaie pe-a mea fata,

Spre picioare s-ar prelinge.



Sub a Sa mana divina,

E control, e armonie.

Cel ce sta si se apropie

Va primi Apa cea Vie.



Ca e vremea Lui de-acum

Si asa s-a zis tot anul.

Chiar din timpul lui Ilie,

Oamenii credeau sarmanii.



Ca va veni Tatal sfant,

Sa aduca Judecata.

Deci cat ar fi de aproape,

Azi ca sa ne dea rasplata?



Dar e vremea sa se arate

Ca ii pasa de copii,

De poporul cel ales

Sa il duca-n vesnicii.



Nu suntem decat la Poarta,

Si e stramta, si ne spune

Ca Isus este acela

Prin care se intra anume.



Stim si mare va fi ziua

Cand se va da deoparte norii,

Sa patrunda si lumina

Ce cadea aducand zorii.



Cand va aparea Isus

El va lumina tot cerul.

Dar mai drag ne va conduce

Spre altar unde e Domnul.



Amin