Poezie Trec zilele...zburând

Trec zilele…zburând



Trec zilele, parcă zburând

Şi de sfârşit ne-apropiem,

La porţi închise aşteptând,

Isus bate, sa-I deschidem.



El e însoţit de pacea sfântă

Ca drag s-o-mpartă tuturor,

Şi peste-orice inimă frântă

Balsam să toarne, alinător.



Glasul Său întruna cheamă

Pe cei trudiţi şi împovăraţi,

La El să vină, făr’de teamă

Din păcat, spre-a fi salvaţi.



O! cu toate apelurile scrise,

Mult trâmbiţate pe pământ,

Sunt inimi care stau închise

Nu primesc Cuvântul sfânt.



Nu-i preţuit, timpul de har

De-a-ne-ntoarce-n umilinţă,

Când servii Domnului apar

Chemându-ne, la pocăinţă.



La strigătul Dragostei sfinte

Care răsună-n lung şi-n lat,

Sunt puţini, ce iau aminte,

Care răspund, cu-adevarat.



Flavius Laurian Duverna

10 decembrie 2010