Poezie Porumbel (1)

Sunt cu capul cam prin nori

Şi mă uit tot după flori

Mă uit după porumbei

Şi aş vrea să fiu ca ei .



Cât aş vrea şi eu să zbor

Către-al meu Mântuitor

Către lumea cea de sus

Spre iubitul meu Isus .



Să las lumea de păcat

Căci de ea m-am săturat

Şi n-aş vrea să mai găsesc

Tot ce nu doresc .



Dar mai e puţin de stat

Doar puţin de îndurat

Când Isus va reveni

Şi în cer cu El voi fi .



Voi primi aripi să zbor

Cu al meu Mântuitor

Şi voi fi şi eu ca El

Ca şi albul porumbel .

14.04.08