Poezie Eterna întrebare

În setea de Credinţă al veşnicului dor

Părinte, eu la Tine vin fără înconjor:

Fără cuvinte mândre ori plecăciuni mărunte,

Cu tot ce am pe suflet şi cu ce am sub frunte,

Cu veşnica-ntrebare: „Părinte, ce să fac,

Cu mai puţină frică să-ţi fiu mai mult pe plac?”



„Să te încrezi în Mine – iată a Mea dorinţă

În Viaţă şi Speranţă, în Dragoste, Credinţă,

Ca orice pas să-ţi fie şi trainic, şi frumos

În drumu-ngust pe care păşeşti după Cristos.

Cu cât mai sus urca-vei pe sloboda cărare

Tu vei primi putere şi binecuvântare,

Cu cât mai mult dorinţa ţi-a fi s-ajungi la cer

Tu vei primi Dreptate, Iubire, Adevăr;

Cu cât vei fi mai sincer, neobstacol la lumine

Mai multă mulţumire Eu voi avea în tine!”