Poezie Ca frunzele-nToamnă...

Ca frunzele-n Toamnă...



Ca frunzele-n Toamnă, căzând

Pe pământul cel paşnic şi rece,

La fel-azi, mai mult ca oricând

Cuvântul, prin pliante să plece

Spre lumea cea largă zburând!



Să se împrăştie, mesajul iubirii

Al Jertfei preasfântă-n răbdare,

Ce-n Golgota pe crucea jertfirii

S-a pus Garant etern de salvare

Al omului, aflat în groapa pieirii!



Şi să-i vestească, ziua împăcării

Prin sângele ce-a curs la Calvar,

Şi care, în planul răscumpărării,

Prin sacra neprihănire, prin har,

Să-i dovedească măsura iertării!



Să se reîntoarcă, la Dumnezeu

Din deşarta cale-a vieţii-urgisite,

Ştiind că dragostea este mereu

Aceeaşi pentru inimile-mpietrite,

Strălucind în arcuri de curcubeu.



Chemările, din moarte la viaţă,

Prin glasul impetuos al avertizării

Să spulbere norii negri de ceaţă,

Aducându-le, din lumea pierzării

Sufletele, ca roua de dimineaţă!



Ca perlele, luminând pe câmpie

La strălucirea razelor de soare,

Cu inimile încărcate de bucurie

Pentru dragostea cea arzătoare,

Cei salvaţi, vor vieţui-n părtăşie.



Flavius Laurian Duverna

05 decembrie 2010