Poezie E minunată durerea de-a trăi

***

Durerea de-a trăi şi vieţui

E minunată totuşi să vă spun eu,

Decât să-ţi târâi traiul ista şi

La soarta ta ursuză te-i supune.



Poţi să îndreptăţeşti norocul tău

Ori nenorocul, ce te scuipă-n soartă

Când vei ofta:”Of, mamă, ce-i de greu!”

Ori chiui veselia ce te poartă.



Dar asta-i pur şi simplu doar un fon

Care se schimbă ca o zi cu-o noapte…

Şi trece traiul tău de patefon

Până ajungi cu trupul tău în moarte.



E tot! S-a terminat! La cimitir

Soarta ţi-i pusă cam zgârcit pe cruce.

Vor trece ani în urma ta în şir

Ca alte cruci în juru-ţi să-mbuluce…



Eu moartea mi-am pierdut, când am murit,

Învăţ acum Viaţa cum se doare

Căci soarta mea demult m-a părăsit

Ori eu am părăsit-o în uitare.



Acum sunt ocupat de lucruri noi:

În viaţă cât aduce răul fiere,

Cum doare o minciună, un gunoi,

O pizmă, o prostie ce durere-i.



Durându-mă mă curăţ de dureri,

Rupând din sine-oribile izvoare…

Da, uneori, rămân fără puteri

De nu mai simt Viaţa cât mă doare.



Dar iar mă-arunc şi iar mă-aduc cum sânt

La Medic ca din boale să îmi taie

Şi operat sunt prompt de Duhul Sfânt,

Ce îmi tot scoate straşnicele zoaie.



Iar Viaţa mea-i mai liberă pe zi

Ce trece înspre ziua viitoare,

Lângă dureri mă-nvăţ şi a simţi

Ce-i Fericirea, care-i tot mai mare.



Ce-i Libertatea care duce-n cer,

Ce este Zborul înspre veşnicie,

Cum se respiră larg un Adevăr

Şi Dragostea cum creşte tot mai vie.



Eu nu am când Viaţa a-mi gândi:

Ea trece din minune în minune!..

Durerea de-a trăi şi vieţui

E minunată totuşi să vă spun eu!