Poezie Setos după iubire

De pe pământ spre ceruri am strigat

O, Doamne, sunt setos de-a Ta iubire

Vreau din izvorul Tău ce-i nesecat

Să crească-n mine, să ajungă o mare



De pacea Ta mie sete o Isuse

Să simt izvoru-n inimă doresc!

Să uit că-n lume sunt şi căi ascunse

Numai cu Tine vreau ca să trăiesc!



Mai sunt legat de lut, de glia veche,

Pământul este greu de înfruntat,

Dar într-o zi suna-va la ureche

Un glas ceresc, de mare Împărat,



El va fi-Acela care îmi va spune:

-„Vino”... căci pentru tine am murit.

Ţi-am pregătit un loc aici cu Mine

Pe cruce-am dovedit cât te-am iubit!



Se luptă firea-n mine ca un leu

Dar duhul meu învinge, că-s cu Tine

Drumul o Doamne nu îmi pare greu

Atâta timp când Tu Eşti lângă mine



Mai arde- un dor în piept ce nu mă lasă

Mereu îmi aminteşte de iubire,

Mereu îmi spune că mai am o casă

Ce e la Tine Doamne-n nemurire!



Acolo voi găsi pe veci odihna

Sub cortul Tău, acol voi odihni

Acolo-mi va fi ştearsă lacrima

Pe veci noi nu ne vom mai despărţi!



Ne-ai părăsit odată Doamne

Când Ai venit în lumea de păcat!

Dar ai trimis la noi ceva din Tine

Ne-ai dat din Duhul Tău cel minunat!



Duhul cel sfânt ne-nvaţă să trăim

Mesajul Lui vine chiar de la Tine

Cu El pe-acest pământ noi biruim

El ne păzeşte-n vreme de furtună!



Mai e puţin şi fi-voi dezbrăcat

De haina veche plină de poveri

Lutul va fi din nou praf, presărat,

Dar duhul va pluti sus în splendori!



Ţărâna va fi iarăşi o ţărână

Ea într-o zi din nou va fi-mproşcată

Schimbat în trup ceresc de-a Ta lumină

Voi fi cu Tine-n lumea Ta bogată.





Amin