Poezie Invierea (7)

ÎNVIEREA !

nu cunosc autorul



Seara ierică plăpânda

Cer albastru purpuriu,

Soare peste care-amurgul

A pus palma grijuliu,



Şi-a lăsat să se coboare

Peste seara cu dureri,

Iarăşi pâcla cenuşie

Şi tăcerea ca şi ieri.



În grădina peste care

Valul noaptea şi-a lăsat,

Iosif din Arimateea

Un mormânt nou şi-a săpat.



În mormânt cu giulgiuri albe,

Zace trupul lui ISUS,

Fariseii pus-au strajă

Şi peceţi pe groapă-au pus.



Cu tâlharii-n rând pe cruce,

Chinuit-au pe cel Sfânt,

Marii preoţi ferecat-au,

Veşnicia în mormânt.



Plinitori de profeţie

Fără voie s-au făcut,

Unde-i sulul tău Isaia ?

Unde-i Cel fără-nceput ?



Dar deodată neagra noapte,

Înspăimântăta s-a trezit,

De ierică lumina dalbă

În grădină a răsărit !



Zguduitu-sa mormântul

Şi peceţile s-au rupt,

FIUL OMULUI ÎN GLORII,

FALNIC IASĂ DIN MORMÂNT !



A ÎNVIAT HRISTOS MESIA !

Glorie se cântă-n cer,

Zorii dimineţi-s falnici,

Stelele din noapte pier.



Dar Maria Magdalena,

Plânsă-i,sufletu-i zdrobit,

Cu miresme vrea să ungă,

Trupul Domnului iubit.



Îngerul ce străjuieşte,

În mormântul luminat,

O solie îi rosteşte :

Domnul HRISTOS A ÎNVIAT !



Şi-i arată pânză,

Sul făcută grijuliu.

-Nu căuta-n mormânt pe Domnul,

Cu cei morţi,că EL E VIU !



Dar Maria în grădină

Plânge-n adieri de vânt.

Unde-i Domnul meu ? întreba,

Cine L-a scos din mormânt?



Vreau să-L ung cu mirodenii,

Vreau la Domnul meu să merg

Şi picioarele-i prea Sfinte

Vreau cu părul meu să-i şterg !



Cine mi-a luat pe Domnul ?

Unde mi l-aţi dus ?

Dar solemn apare tainic,

Lângă dânsa încet,ISUS.



Şi strigând-o blând: Marie !

Sufletul i l-a trezit.

Ah,RABUNI ! ea rosteşte,

Vocea când i-a auzit.



Nu mă ţine,zice Domnul,

Vreau la Tatăl să mă duc,

Dute fraţilor de spune

Şi lui Petru vreu să-i spun,



Că-n curând în Galilea,

Împreună ne-om vedea,

Şi-apoi Duh de viaţă nouă

Şi putere le voi da !



Plină de fiorul slavei,

Magdalena a fugit

Şi-a spus fraţilor de Domnul,

De ÎNVIERE Le-a vorbit.



Şi de douăzeci de veacuri,

Se vesteşte ne-ncetat,

Vestea bun-a Magdalenei:

Domnul HRISTOS A ÎNVIAT !



Vrei să mergi în Galilea?

Vrei şi tu să-L întâlneşti?

Nu-L căuta-n mormântul rece,

E-n zadar,că nu-L găseşti.



Căci e VIU şi-n Galilea,

El te-aşteaptă DUH să-ţi dea.

Vino ! zice Magdalena.

VINO,NU MAI AŞTEPTA !

¤ ¤ ¤

HRISTOS A ÎNVIAT !