Poezie Cu Domnul (1)

Din noapte Domnul m-a chemat

Să urc spre locul pregătit,

Să las trecutu-ndepărtat

Căci de Cristos sunt curăţit!



S-ajung să iert, chiar eu în mine,

Ce am greşti în timpuri reci!

Să pot uita c-a fost o lume

Plină cu piedici, pe poteci,



Să văd în cale doar iubirea

Care din cer s-a coborât!

Să văd în El, azi nemurirea,

Şi să îi spun sunt hotărât,



Sunt hotărât să las eu lumea

Cu–al ei plăceri pentru o clipă,

Nimic nu-mi poate da iubirea

Ce-o simt eu sub a Lui aripă!



Sunt hotărât pentru Cristos

Să pierd averi şi rang şi nume,

Aş vrea să Îi fiu de folos

Să chem la El pe cei din lume!



Când sunt cu El sunt fericit,

Uit că sunt încă pe pământ

Ştiind ce mult El m-a iubit

Şi m-a umplut cu Duhul Sfânt



Dar nu prin fapta mea de om

Ci prin iubirea Lui cerească

El pentru mine-ajuns-a Domn

Îi cânt cu garda îngerească.



Ce aş putea să-ţi dau o Doamne?

Sun gol, sărac, fără putere,

Ce pot să-ţi dau, îţi dau din mine

O inimă ce-i în durere!



Vreau pentru veci să fie-a TA

S-o prelucrezi cum vrei o Doamne

Căci vreau să găsesc nemurirea

Şi să petrec pe veci cu Tine.