Poezie Poticnire

M-am întâlnit cu un prieten fost;

Se căina de traiul său anost:

-Așa-i urât și-așa este de greu!

Eu i-am răspuns

--Vino la Dumnezeu!



M-am întâlnit cu-un fost prieten bun;

Își bâiguia beat traiul său nebun:

Beții într-una, sărăcii mereu...

Eu i-am răspuns

--Vino la Dumnezeu!



M-am întâlnit cu un amic din dragi;

Își cotilea durerea pe obraji:

--Cum aș ieși din pasul ist al meu?

Eu i-am răspuns

--Vino la Dumnezeu!



Dar el țipă: Ce tot mă aiurești!

Se vede ce prieten tu îmi ești!



Am răsărit: Eu tot știam amar

Și jug de nenorocuri și pahar...

Mi-era stâlcită viața grea de rău,

Dar am venit la Domnul Dumnezeu.



L-am implorat pe Isus de-ajutor...

El mi-a luat pasul tremurător;

Acum am pace,-n fericire-s eu...

Vino, prietene, la Dumnezeu!



Dar el mi-arătă spate, înăcrit,

Într-o sudalmă m-a lăsat stupit.

Plecă greoi. Pieri-n a nopții umbră

Bodogănind pe calea sa cea sumbră.



Roșind venii la Domnul meu Ceresc.

--Isuse, iartă-mă, puțin îți mulțumesc...

Încă mă zbat prin bogății deșarte,

De Tine sunt, eu văd, așa departe.



Căci dacă Te-aș slăvi cum se cuvine

Acel om nu pleca de lângă mine;

Dacă aș face toată voia Ta

El ar fi plâns în fericirea mea;



Și dacă aș fi fost în Tine, Tată,

Omul acesta învia îndată!