Poezie În noaptea-aceea

În noaptea-aceea neuitată,

am fost în iesle lângă El;

lângă izvorul veşniciei

cu numele Emanuel.

Am auzit cântarea slavei

a Îngerului mesager,

şi corul vestind Sfânta Pace

dintre pământ şi dintre Cer.



În noaptea-aceea minunată,

am fost şi eu chemat de El

şi am văzut Cuvântul Vieţii

cum semăna c-un mieluşel.

Se înălţa de-atunci Golgota

şi era Jertfă-n locul meu,

ca să deschidă drum de-a pururi

spre Gloria lui Dumnezeu!



În noaptea-aceea fermecată

am fost acolo dus de stea.

Şi cerurile stau deschise

ca Harul Păcii să ne dea.

Iar Pruncul Îl primea c-un zâmbet

şi-L împărţea la toţi acei

care doreau să fie jertfă

precum nevinovaţii miei.



În noaptea-aceea-nmiresmată

de veşnicile melodii,

văzut-am în Copil, Păstorul

de pe cereştile câmpii

şi L-am rugat să mă primească

cu îndurare-n turma Sa;

al Lui toiag şi-a Sa Iubire

să mă păzească-n vremea grea.



Dar tu, în noaptea-aceea sfântă

pe unde-ai fost şi ce-ai făcut?

Te căuta de-atunci, ştiu bine,

ca oaia care s-a pierdut.

Şi astăzi strigătul Lui cheamă

de peste munţii din vecii,

ar vrea să scrie şi-al tău nume

în Cartea celor veşnic vii!