Poezie INTREBARI SI REGRETE TIRZII.

Acum cind viata ti se stinge,

Cind nimenea nu te mai plinge,

Te-ntrebi tardiv, trist si tacut,

Cu viata ta ce ai facut?



Pacate multe-ai savirsit,

Nu ai iertat si n-ai iubit,

De nimeni mila n-ai avut,

Realizezi ca esti pierdut?



Cind vesnicia-ti e aproape,

Cind viata-ti va sfirsi in moarte,

Cind nu ai mers pe dreapta cale,

Ce-i scris in cartea vietii tale?



Strafulgerat de mii de ginduri,

Ai vrea sa scrii citeva rinduri,

Sa strigi sau sa vorbesti in soapte,

Ce lasi pentru posteritate?



De Dumnezeu n-ai vrut sa stii,

Ca El demult, din vesnicii,

A planuit a ta iertare,

De ce-ai respins a Lui chemare?





Pe Crist, pe Fiul Sau iubit,

La moarte El L-a osindit,

Sa dea viata orisicui,

De ce-ai respins oferta Lui?



Nu stiu de-i prea tirziu acum,

Cind solul mortii e pe drum,

Poate vreo pilda din Scriptura,

Ca sa-ti mai dea invatatura?



A fost odat, un om bogat,

Satul si bine imbracat,

O viata-ntreag-a chefuit,

Dece la moarte n-a gindit?



N-a vrut sa fie printre sfinti,

Ales-a scrisnetul de dinti,

Acolo-n iad, in foc si chin,

Ce groaznic si etern destin.



Acum, iubite-al meu prieten,

Asa cum zboara in razboi,

Suveica unui testator,

In lume, tu esti trecator.







Viata ta se va sfirsi,

Si vei zbura spre vesnicii,

Spre viata-n cerul maiestos,

Sau jos in iadul cel hidos.



Cu Dumnezeu nu-i de jucat,

Nu-ti da sufletul la mezat,

Salvindu-ti sufletul din moarte,

De Paradis vei avea parte.