Poezie Aud doar clipa

Te-am întâlnit în clipe de amurg,

Când aşteptarea a-nceput să doară…

În foşnet surd de clipe ce se scurg,

Pe-obrazul palid, lacrimile curg,

Căci sunt o strună ruptă, de vioară.



Aş vrea să cânt, dar nu sunt armonii

Şi sunete se-nalţă tânguind,

Acorduri vagi, sunt smulse de stihii,

Şi tac...Şi strig: O,Doamne, nu mai vii?

Şi-aud doar clipa, sumbru, ticăind.



Asculţi Tu oare cântecul sfârşit,

Ce inima îl poartă tot mai greu?

În ultim zbor, ecou în infinit,

Zvâcneşte azi, dar timpul e grăbit

Şi mă apropii-ncet, de apogeu.



Cât să aştept şi cât să mai privesc,

Spre înălţimi? E grea şi rea tăcerea,

Dar înţeleg că tot ce-i pământesc,

E trecător şi doar ce e ceresc,

E veşnic şi-n final, e mângâierea.



Ascult adâncul inimii vibrând

Şi-n versuri simple, lirica străluce,

Deşi mi-e greu, şi-adesea scriu plângând,

Te port Isuse-n inimă şi gând,

Căci într-o zi, Acasă mă vei duce.



02/09/2012, Barcelona