Poezie Rolul frunzelor

Rolul frunzelor



La geamul meu cad frunze ruginite

Ce se desprind usor din ramul lor,

Plutesc prin aer razletite

Si-s duse pe poteci de vint, ce bate usor.



Covor multicolor de frunnze vestejite,

Se-asterne pe pamantul rece.

Golase-s crengile si pustiite

Doar cate-o cioara timpu-n ele i-si petrece.



Mi-aduc aminte cum in primavara,

Copacii erau verzi si plini de flori

Ma-ntampinau cu-a lor mirezme bunaoara,

Iar eu sorbeam cu ochii-a lor splendori.



In toamna roade galbene-aurite,

Inlocuira florile de mai

Inspre pamant cu ramurile aplecate,

Copacii te-mbieau sub ei sa stai.



Sa iei din rodul lor si sa te-nfrupti

Te imbiau cu generiozitate

Sub greutatea roadelor chiar rupti,

I-ti ofereau atata bunatate.



Ei erau pomii roditori,

Ce au rodit la timpul potrivit

Din rodul lor ei au hranit pe trecatori,

Si amintesc ca toamna a sosit.



La geamul meu cad frunze ruginite

Ce se desprind usor din ramul lor

Dar ele-mi amintesc de ramurile inflorite

Si de multimea roadelor.



Si-mi spun ca erau verzi, pline de seva

Ca hrana pomilor au preparat

Si ca de ram au stat lipite, ele ne releva

Ca pomii sa rodeasca rod bogat.



Covor multicolor de frunze vestejite

Se-asterne pe pamantul, rece

A frunzelor lucrare-i pe sfarsite

Caci anotimpul, iute trece .



Iar rolul frunzelor, cel nebagat in seama

Care-a facut posibila rodirea,

Ma cheama astazi si ma-ndeamna

Sa fiu atent cu tot ce-mi da Dumnezeirea.



28-10 2010 Marioara Coman

Petrosani