Poezie Vesnicia (1)

Vesnicia



Are-n control a mea credinta,

Domnul, pe care L-am primit.

Si imi spune-n siguranta

Ca El ramane neclintit.



Sa ma-ndoiesc nu vreau oricat,

Ar fi de rea vremea ce vine.

Ca Cel ce este Credincios,

E Domnul meu de langa mine.



Nu vreau sa pierd vesnicia,

Si-n clipe cand stau meditand,

Parca o zaresc aproape,

Cu harul sau, in fapte si-n gand.



Spun ca mai sunt lucruri care

Eu trebuie sa le parasesc.

Ca nu ma zidesc in lucrare,

Si vreau pe Domnul sa-L slujesc.



Si daca privesc peste ape

Perdeaua ce ma trage in jos,

Stiu ca in El eu am scapare,

In Numele lui Isus Cristos.



Mi-a dat sansa inca o odata

Sa vad cat este El de bun.

Si nu ma vrea departe de Sine,

Sta langa mine pe acesta drum.



El pasii ii face atat de semet,

Si peste orizonturi se-nalta maret.

Deasupra-I a toate ce azi se gasesc.

Pe Sfantul meu Rege si Domn Il iubesc.



Ca am multe-n urma ce stau marturie,

Si care se pun tot mereu chezasie.

Ca sa imi mai spuna ce are in plan

Ce vrea de la mine vorbind diafan.



Si astazi trecut-am prin poarta de har,

La semnul ce face ridic pasul meu iar.

Caci stiu bunatatea-I cum trece zambind,

Si ma impresoara cu daruri venind.



Ca si un fulger ma vad la pamant,

E Domnul ce vine cu glas murmurand.

Si are mantaua de laude si cant:

Iarta-ma Doamne ii zic tremurand.



Nu sunt decat suflet ce pragul il trece,

Cu tot ce aduc si ce ma petrece

La Tine doresc sa ajung Domnul meu

Ca nimic e vesmantul si slaba sunt eu.



De sortii amar m-au lovit la pamant,

De nu am nadejdea in suflet si-n gand,

Pana cand Tu nu vii din nou inapoi

Si usa sa-nchizi eu te chem din nevoi.



Ca spus-ai odata ca Tu esti Stapan

Al meu prin credinta si astazi eu vin.

Ca nu vreau deloc sa ma las de carare,

O Doamne Te rog sa le-arunci in uitare,



Ganduri ce au destinatia scrisa,

Sa stearga credinta si dragostea zisa.

Si nu la aceasta, eu sunt desemnat,

Sa trec peste toate, Tu m-ai indemnat.



O Tata, credinta coboara o treapta,

Ca este prea mare si n-o pot urca.

Cum ai Tu in planul facut pentru mine,

Asa sa ramana mereu o Stapane.



Ca sa mai adaug o piatra la-altar,

Sa fie si buna si plina de har,

Astazi doresc, de cand adormirea,

Facut-a din mine mai tare trezirea.



Si am tresarit cu pasul vioi,

Cand auzii, cum vii inapoi.

Ca Tu scuturi pomii si cade mantaua

Sau faci sa rasara o iarba ca neaua.



Te bucuri de noi cand aducem prinos

Doar fapte ce face ai Tai ochii mai frumosi.

Si ne aduni dintre picuri de ploi revarsate,

Ne pui pe o Stanca sa trecem de toate.



Nu vreau sa pierd vesnicia de care

Tu cu drag ne-ai cladit la oricare.

Ca dragostea Ta nu are hotar,

Si chiar de ar trece in foc si prin jar,



Mai tare se face ca Tu ne iubesti,.

Si stai langa noi, si-aproape ne cresti.

Ca vine o clipa cand cerul deschide

Porti de safir sa se vada oriunde.



Si ce taine mari Tu ne-ai pregatit,

Acolo in casa de sus Doamne iubit.

Si astazi venim si strangem tacuti

A noastre vesminte, mereu abatuti.



O data departe vor fi adunate,

Ca noi vom fi sus, in sfanta Cetate.

Si spun iar Isuse, vesnicia din mine

O pastrez plin de grija, sa n-o pierd pan" la Tine.



Amin