Poezie Roaga-te ca ei sa se roage mai mult

Oare astazi dimineata cand in taina ti-ai soptit

Rugaciunea, frate drag, si de noi ti-ai amintit?

Ai cerut de sus putere, ajutor si forte noi,

Ale noastre sarcini grele sa putem purta si noi?





Cand cu Domnu-ai stat de vorba, I-ai transmis tu vreun mesaj

Sa ne dea prin tot ce trecem, har, credinta si curaj?

Stand la tronul slavei Sale, ti-a dat inima indemn

Ca sa-L rogi pe rani sa toarne vin ceresc si untdelemn?





Oare ti-a trecut prin minte sa-L implori pe Salvator

Sa ne fie prin pustie, stalp de foc si stalp de nor?

L-ai rugat sa ne-nsoateasca, prin dureri si greutati,

Spre-a iesi din incercare triumfand ca-n alte dati?...







Ce-ai facut, noi nu stim. Insa cineva a mijlocit

Si puterea ne-a fost data, fortele s-au inzecit.

Cand ne-am indoit spinarea, cineva-n genunchi a stat

Si puterea noastra mare, Doamne mult s-a usurat!





Calea ne-a fost luminata, bezna grea s-a risipit,

Caci din turnul de veghere cineva nu s-a clintit.

Noi calcat-am fara teama, peste lei cu colti adanci,

Pentru ca pe-un varf de munte cineva gemea pe branci.





Cand brazdati de rani si zdrente stam pe-o margine de-abis,

Chiar pe Medicul cel Mare cineva ni L-a trimis.

Cand izbea cumplit furtuna, noi ne-aflam la adapost,

Caci cu maini impreunate, cineva era la post.





Iar atunci cand, ca prin farmec, norii negri-au disparut,

Am cantat de bucurie pana ce n-am mai putut...

Dar avem o intrebare: tare mult am vrea sa stim

Nu cumva erai tu insuti omul-acela, om sublim?...



Amin