Poezie Mântuire (1)

Efeseni 1:4-5



Din negură de vreme-ai fost sortit,

Să Te cobori în lumea pieritoare,

Din slava cea înaltă ai venit,

Isuse, să ne-aduci marea salvare.



La dreapta Tatălui ceresc stăteai

Şi-nconjurat de cântece divine,

A mea salvare Tu o plănuiai,

Isuse, când Te-ai îndurat de mine!



Menit ai fost să iei a mea durere

Şi-al meu păcat, să-l porţi în locul meu,

M-ai ridicat în nalte, sfinte sfere,

Doar Tu m-ai împăcat cu Dumnezeu!



Când orb eram şi fără de Cuvânt,

Eram precum o barcă în derivă,

Pluteam pe valul vieţii, dus de vânt,

Nu-nţelegeam atunci a Ta misivă.



Eram purtat de unde sus pe creastă

Şi când credeam că n-am să mai cobor,

Venea din întuneric o năpastă

Şi-mi amintea atunci că-s muritor.



Tu iartă-mi clipele de erezie,

Când nu credeam decât în eul meu,

Căci viaţa-i cruntă, nu-i o poezie

Şi-n moarte-i viaţa fără Dumnezeu.



Lumina-Ţi, noaptea-mi va răpune

Şi Adevărul îmi va fi cărare,

Ajută-mă şi dă-mi înţelepciune,

Cuvântul Tău, să-mi fie desfătare.



Nu voi lăsa păcatul să mă-ngroape,

În tina-acestei lumi ce va pieri,

Isuse Sfânt, eu ştiu că eşti aproape,

Te aşteptăm cu drag, când vei veni.



Ah! Te rugăm Isuse, nu-i uita,

Pe cei bolnavi, pe cei fără odihnă!

Trimite-le Tu astăzi pacea Ta,

Şi-n inimă şi-n gând, adu-le tihnă.



De vrei să fii creştin, tu, om de-acum,

Primeşte-L pe Isus în viaţa ta

Şi vina ta se va preface-n scrum,

Vei fii iertat în veci, prin mila Sa.



Vei fii mai bun, mai blând şi mai curat

Şi vei trăi etern sub legamânt,

Isus ne va fi gazdă, ne-a-ntrupat,

În adevăr spre slava Celui Sfânt.



Când vei umbla în Duhul izbăvirii,

Osana vei cânta lui Dumnezeu,

Căci ai purces pe calea mântuirii

Şi Tatăl îţi va spune: “Fiul meu”!



11/05/2003, Deva